Walkiria

2009-04-26T07:25:00.003+01:00

Despre bunul simt elementar si sistemul educational.

Unei vedete pop din alta tara i se cere sa "explice ce inseamna" o melodie de suflet pe care o cinta adesea. Raspunsul m-a dat pe spate: "Daca as explica ce inseamna, melodia si-ar pierde tot farmecul"! Cit bun simt!
Daca o simpla vedeta pop are aceasta mica buna cuviinta de a lasa o taina a sufletului imbracata in valul usor al misterului, fara sa o despoaie in public pentru un consult si o radiografie a sentimentului, cum de ditamai Ministerul Educatiei nu sesizeaza ca intrebarea adresata milioanelor de elevi de catre profesorul de romana "Ce a vrut poetul sa spuna prin aceste versuri?" este de o imbecilitate si de o grosolanie care pe mine m-a lasat perplex tot timpul.
Luam la intimplare aproape citeva versuri ale eternului Eminescu dintr-o poezie mai putin cunoscuta si de aceea parca si mai frumoasa: "Icoana si Privaz":

Copil, copilul nu e? voieste sa petreaca.
Ce caut eu cu ochii-mi, cu-a lor privire seaca?
Ce-i zic dumnezeire, si inger, stea si zeie,
Cind ea este femeie, si vrea a fi femeie?
Si totusi... Ah, odata, mi-a spus cu vorbe dulci:
- As vrea pe brat, aicea, tu capul tau sa-l culci,
Sa mingii a ta frunte, nefericit copil!

sau, pentru ca nu mai pot sa ma opresc acum (din aceeasi poezie):

De vrei ca toata lumea nebuna sa o faci,
In catifea, copila, in negru sa te-mbraci -
Ca marmura de alba cu fata ta rasari,
In boltile sub frunte lumina ochii mari
Si parul blond in caier si umeri de zapada -
In negru, gura-dulce, frumos o sa-ti mai sada!

si ultima parte, tot de acolo:

Visind astfel ia sama cu mine ca petreci,
Copil cu gura calda, cu picioruse reci.
Te-apropii, ma-ntrebi dulce: cum nu te curtenesc?
O vorba-ai vrea in fine s-auzi cum o rostesc...
De-un ceas tu casti in fata-mi - acuma-nsa doresti,
Drept pret, sa-ti spun amoru-mi in versuri frantuzesti.
Idee! Si de bratu-mi atirni dulcele-ti brat.
Intorc spre tine capul, privesc fara de sat,
Cu gura de-al tau umar incet si trist soptesc:
- Esti prea frumoasa, Doamna, si prea mult te iubesc!

End of story! Ce mai e de comentat...? In fata poeziei nu ai ce sa comentezi. Singurul comentariu acceptabil e tacerea!
Cum de nu sesizeaza cretinii din Ministerul Educatiei niste lucruri elementare?!

Imi amintesc ca in clasa a XII-a ne-au (mi-au?) introdus o materie noua si oarecum exotica: Filozofia. Ce idee! Sa predai Filozofia, alaturi de Muzica, cea mai inalta forma a artei, unei clase de derbedei cu hormonii agitati prin intermediul unui singur manual in care se inghesuiau talmes-balmes nume sacre ale gindirii omenesti, clasificati in "curente". Dureros..."curente"! Doamne, ce-mi placea spectacolul idiot din fata mea! Era dulce-amar. Bietii filozofi, incolonati in "curente", erau indopati claie peste gramada in capul elevilor, care trebuiau apoi sa regurgiteze in fata profesorului, frinturi de lumina amputata, ceea ce tocisera ei, amaritii, invatind pe de rost niste texte pe care le debitau ca ratele care vomita. De parca Filozofia se poate toci! Sau Muzica!
Imi amintesc apoi ca am dat la o facultate de stat, la o sectie nou infiinta in cadrul Universitatii Bucuresti, cu predare in limba franceza si profesori adusi din Franta in mare parte, "Stiinte Umane" se numea (numeste?). 45 de locuri disponibile, 95% dintre canditati erau fete, si o pleiada de Mercedesuri tronau cam straniu in fata cladirii de examinare. Examen la Filozofie pe baza sus-numitului si caraghiosului Manual. Cu aroganta adolescentina imi spun ca nu o sa am prea multe probleme vazind concurenta aproape in totalitate feminina (sa-mi scuzati va rog misoginismul, dar fetele nu prea au stralucit in domeniu vreodata). Dau dovada si de creativitate, nu doar de capacitate de toceala, ceea ce este esential dupa umila mea parere, pe parcursul a vreo 4 pagini jumate' scrise marunt. Rezultatul? Nota 2.
Un alt examen, la Franceza. Proba orala, erau si francezi de fata: 10. (Stiu ca unii prieteni se vor mira tare de tot :)). Proba scrisa: 4.
Examen picat cu brio. Eram siderat. Atit de siderat incit nu am depus nici o contestatie... Si in ziua de azi ma intreb ce s-ar fi intimplat daca o faceam. Adolescentii nu realizeaza cit de urita poate fi fata coruptiei, cit de cruda poate fi lumea in care intra cu capul in nori si cu inima plutind.

Dar macar m-am razbunat in felul meu pe sistemul educational din tara noastra: am ramas repetent un an. Le-am aratat eu lor! :) Tot asa cum Eminescu a ramas repetent la, culmea-culmilor, limba romana. :) Hai ca asta-i buna!
Scuzati-mi va rog comparatia!

2009-04-12T08:37:00.002+01:00

Bunicul meu!

Purta opinci. Doar cind mergea duminica la biserica de pe deal se incalta cu pantofi, isi punea costumul si palaria si urca, singur, catre slujba ce urma sa aiba loc. In rest, purta doar opincile pe care le confectiona singur, in sura. Imi amintesc ca a incercat sa ma invete si pe mine mestesugul confectionarii opincilor, de la tratarea soriciului de porc la modul de tranformare a acestuia in incaltaminte. 100% ecologica dom'le! Dar nu s-a lipit de mine taina asta!
Toti "ciobenii" de pe dealurile din jur isi faceau opincile la "mos Emil". Si, romani get-beget, uitau adesea sa le mai plateasca spre suparerea lui tataia, cum ii spuneam eu.

Avea berbec. La tara, in satul nostru, erau doar doi berbeci la toate oile. Mare rivalitate mai era intre proprietari. Si mare fala era pentru tataie berbecul ala. Ce sa zic, era un exemplar frumos, avea coarne misto, insa mie imi era frica de el ca avea prostul obicei sa loveasca cu capul.

Avea nuc in fundul viei. Un nuc mare, in care stateam ore in sir, singur, privind cimpia Jijiei, dealurile cu crestele impadurite si cerul limpede. Mi-e dor de nucul ala! Dupa moartea bunicului, parca pentru a sublinia si mai bine cit de dezolanta devenise casa bunicilor fara el, nucul a fost taiat. Si via lui tataia arata ca o vie orisicare, fara farmecul pe care il dadea nucul ce trona maiestuos intr-un colt.

Avea o tolba de povestiri fascinante. Din razboi. Spuse la gura sobii, in timp ce el punea "strujeni" (tulpina uscata de porumb) pe foc si mamaia "mesteca maliga", sub un cer acoperit de mii de stele, asezat pe o bancuta facuta dintr-un trunchi de copac, ascultam fara sa ma mai satur aventurile si chinurile celor doi ani de razboi contra Rusiei vazut prin prisma unui taran ajuns caporal, decorat de doua ori (Virtutea Militara si Serviciu Credincios). Prizonierat si eliberare, camarazi carati in spate sub tir inamic, fuga pe cal prin foc incrucisat, iarna in cimpiile nesfirsite ale URSS, foametea, si pamintul natal revazut dupa ani de zile pe care a ingenuncheat sa-l sarute si sa faca o cruce, multumind cerului ca a mai apucat sa il vada. Toate astea aveau un farmec pe care nu-l pot cuprinde in cuvintele mele stingace...

Avea "musteata". Carunta. Si cocheta, prea cocheta in viziunea lu' mamaia, care nu pierdea nici o ocazie sa-l acuze ca-i spurca frumusete de cana atunci cind bea apa si ii intra "musteata" in cana... Nu mai zic ce-i facea atunci cind se radea intr-o oglinda mica si foarte veche! Femeile sint mult mai rele decit barbatii, imi spuneam de pe atunci. Acum stiu ca in unele privinte sint mult mai rele si in altele infinit mai bune...

Asculta Vocea Americii si ii astepta pe americani. In unele seri, dupa ce inchidea toate usile isi regla aparatul de radio, mare cit un dulapior, pe o frecventa bruiata bine de tot. Eu imi amintesc doar "Aici Vocea Americii" si fascinatia pe care o simteam la ideea ca intru in contact clandestin cu potentialii nostri eliberatori, intr-o complicitate muta cu tataia.

Era monarhist. Colectivizarea a fost drama vietii lui. I-a fost luat tot ce avea mai de pret, pamintul, oile, caruta si caii, recoltele lui bogate obtinute pe pamintul primit "de la regele Mihai" pentru participarea la razboiul pierdut de zdrobire a ciumei comuniste. A sarit cu furca la doi activisti de partid pe vremea colectivizarii si se pare ca i-a batut de era sa-i omoare. Biata mamaia iesise din casa si se agatase de el plingind "Emile, lasa-i ca-i omori si avem copii de crescut!" Apoi a fost nevoit sa fuga in padure pina cind neamurile au reusit sa faca o intelegere cu autoritatile din zona pentru a evita arestarea sa.

Facea urda. In cazan, in curte. Si imi dadea sa beau zer fierbinte cu polonicul direct din cazan spre disperarea bunicii care nu aproba aceasta mica salbaticie pe care eu o adoram. Ea imi dadea doar lapte cald si spumos din oala verde in care mulgea vaca. Tataia ii spunea vacii "juchitura" cind il enerva. Iar ciinele, Labus, alb complet si frumos foc, era "sarla sei di cini" in viziunea lui mamaia.

Ma lua la stina. Sa min oile la muls atunci cind ne venea "rindul". Ne prindea noaptea pe deal si nu mai terminam de minat la oi. Tare proasta mai sint oile. Se inghesuiat ca proastele si nu puteai sa comunici nimic cu ele. Cred ca doar gainile sint mai proaste decit oile. Dupa ce punea "cheag" in lapte, il caram in cazan pina acasa prin bezna.

Ma lua la taiat "papusoi" in "tarna". Taiam cu secera porumbul pe un deal indepartat. Eu eram foarte mic si tataie imi dadea o secera cred ca mai mult sa ma joc. Insa eram atit de hotarit sa "fac treaba" incit am taiat o gramada pina la urma, cu pretul unei oboseli crunte. Cind am ajuns acasa am adormit instant si nu m-a mai putut trezi nimeni pentru a minca nici cu palme si nici stropit cu apa. Nu vreau sa-mi imaginez ce a patit tataie de la mamaie pentru starea in care eram eu si pentru faptele mele de vitejie agricola.

Si sint multe altele. Le datorez bunicilor unele dintre cele mai frumoase amintiri din copilarie. De fapt singurele amintiri frumoase din copilarie. Bucurestiul era un oras groaznic de urit, locul unde salasuia unul dintre cei mai nenorociti si mai grotesti oameni pe care i-am cunoscut. Dar asta e alta poveste.

O sa ne mai vedem tataie!

2007-05-29T16:33:00.000+02:00

Raspunsul la Scrisorica de amor

Stimate Domn,

Referitor la mailul pe care ni l-ati transmis in data de 25 mai, dorim sa va reamintim ca prin semnarea contractului de leasing ati acceptat conditiile de finantare oferite de catre societatea noastra. Dupa cum desigur ati remarcat din lecturarea contractului, toate costurile si comisioanele aferente finantarii sunt mentionate expres in contractul de leasing. Obtinerea unor numere preferentiale constituie un serviciu suplimentar solicitat de catre dumneavoastra iar contravaloarea acestui serviciu v-a fost facturata in conformitate cu tariful practicat de firma noastra pentru o astfel de prestare.
Societatea noastra nu intentioneaza in nici un fel sa isi insele clientii si tocmai din acest motiv, atat cursul la care se factureaza cat si cheltuielile de inmatriculare sunt mentionate in contract si ati avut posibilitatea sa luati cunostinta de valoarea lor.
In speranta ca cele de mai sus au fost de natura sa raspunda intrebarilor pe care ni le-ati adresat va asiguram de intreaga noastra consideratie.

Cu stima,Tiriac Leasing IFN SA

Eeeee, ce ziceti?! Frumos raspuns si lamuritor: Ce vrei ma? mUE? N-ai citit contractul, ce ne tot bati la cap.
Tin sa mentionez ca n-am citit contractul pentru ca are jde pagini scrise mic si in afara de asta e si foarte plicticos ca si lectura. Dar sint de vina. Ca n-am citit. Ca ei au tarife si le aplica dom'le, nu se joaca.
Sa fie de capul lor cu cine o mai semna cu ei.

2007-05-27T09:50:00.000+02:00

Easy.

Astazi e duminica. E dimineata. Ma simt ca un fulg. E o zi insorita de aproape vara... Pasarelele ciripesc prin pomii inverziti, iar natura toata pare ca se pregateste pentru urgia caldurii care va veni in curind.
8,30: Pe Oltenitei gropile enorme sapate acum citeva saptamini nu sint deranjate de nimeni nici astazi cind circulatia e mai lejera. De ce au sapat atitea gropi daca nu fac nimic cu ele? De ce naiba nu sapa o groapa si dupa aia sa o umple si sa sape altele apoi pe care sa le umple rapid etc.? De ce trebuie sa sape 20 de gropi si apoi nu lucreaza la nici una?! Nici macar in timpul saptaminii, ziua? Nu mai zic ca ar trebui sa lucreze mai ales noaptea si in week-end cind orasul e mai uman dpdv al circulatiei!
Mergind cu mare grija pe sina alunecoasa de tramvai si "fericit" ca am nimerit o "Scoala" in fata si nu prea m-as risca sa o depasesc pe linga gropane de 2 metri pe ambele sensuri, mai ales ca se vine la greu si din fata, ajung intr-un final la marea constructie a lu' nea Videanu parfumatu' (marele pasaj pietonal de 30 metri inutil si care dureaza 2 ani de la Eroii Revolutiei) si ma uit cu sete dupa vreun picior de muncitor. Poate, poate, cine stie ce minune se poate intimpla si o lucra cineva! As, peisajul e de o goliciune dezolanta. Baracile suprapuse troneaza de dupa un maldar de pietris intr-o singuratate suverana. Nimeni nu le tulbura linistea ce pare eterna. Veacuri vor trece dar aceste baraci si maldarul de pietris vor ramine marturie generatiilor viitoare despre destoinicia edilului lui Basescu, marele primar parfumat si cu ceas de aur Videanu, regele bordurilor schimbate chiar daca nu e nevoie. Poate ca Dunarea va seca, poate ca muntii se vor girbovi sub povare secolelor, insa santierul de la Eroii Revolutiei va dainui, de asta sint sigur. Iar circulatia pe jos va trimufa odata si odata. Sa ne traiesti iubit conducator Videanu! Sa ne traiesti mare cirmaci ce ne conduci cu vitejie prin apele tulburi ale tranzitiei, plingaciosul sef al tarii, marele si cheliosul Basescu! Datorita priceperii voastre tara arata ca o floare in primavara, oamenii sint fericiti pe tot cuprinsul patriei noastre ca se lucreaza intens si cu harnicie la ruinarea oricarei urme de sosea practicabila, la ruinarea bunului simt elementar. Va doresc ca alaturi de geniala doamna Elena Udrea, care a avut curajul sa se ia de presedintele Norvegiei si sa-l puna la punct, chiar cind era sa fie unsa ministru de marele cirmaci chelios, iubaretul de frumos in stare blonda cu bombeuri pe unde trebuie, va doresc sa conduceti tara cit mai multi ani pentru ca sa ajungeti la 99,9% voturi, dupa indobitocirea completa a electoratului roman.

2007-05-25T16:04:00.000+02:00

Scrisorica de amor catre Tiriac Leasing

Ma numesc Ahile si am incheiat un contract de leasing in valoare de aprox. 35.000 Euro cu societatea dvs., in numele S.C. X-ulescu SRL din Bucuresti. As dori sa ma lamuriti asupra unor chestiuni, daca este posibil doar.

1. Tocmai am primit o factura in val de 119,38 RON pentru numere preferintiale. Am remarcat cu surprindere ca Brigada de Politie Rutiera percepe doar 45 RON pentru aceasta optiune. Cum imi pot explica pretul mai mult decit dublu perceput de dvs? Cum se justifica el? Va rog sa pastrati in memorie valoarea contractului nostru.

2. Am inteles ca firma dvs. socoteste valoarea unui Euro la cursul BNR +2%! Dat fiind ca acesti 2% inseamna cam 700 Euro in plus pentru contractul meu, as dori sa ma lamuriti daca e posibil cum se explica acest curs discutabil.

3. Am remarcat la Art. 21 din Contract privind Calcului si Esalonarea Platilor ca am fost taxat cu 200 Euro drept Cheltuieli de import si inmatriculare. As dori sa stiu care sint aceste cheltuieli mai in detaliu, dat fiind ca alte societati prestigioase se multumesc cu sume de genul 90 Euro la acest capitol si nu reusesc sa inteleg de ce dvs. cheltuiti mai mult.

4. Cum credeti ca se simte un client care e atras de dobinda de 6,95% afisata de dvs, doar pentru a descoperi mai apoi ca exista costuri mai putin vizibile, a caror justificare e greu de inteles, care il fac sa plateasca mult mai mult decit in alta parte? Credeti ca se simte inselat de firma dvs.?

In speranta ca se va gasi cineva capabil sa-mi raspunda (pina acum oamenii cu care am interactionat din compania dvs. s-au simtit depasiti de aceste lucruri) ori macar caruia ii pasa de un client indeajuns cit sa incerce sa-l pastreze, dati-mi voie sa va multumesc in avans!

O sa comunic si raspunsul in cazul in care voi primi unul, fie el si telegrafic.

2007-05-12T13:56:00.000+02:00

La cererea publicului revenim cu un post de soi, sper sa nu va adorm!

Citesc "Dosarul Hitler" o carte nou aparuta pe piata, care costa cam mult (49 RON) insa macar ca aspect poate merita. E vorba de un dosar intocmit special pentru Stalin care-l portretizeaza pe Hitler de-a lungul carierei acestuia de 12 ani ca si cancelar. Dosarul e intocmit pe baza interogatoriilor la care au fost supusi apropiatii lui Hitler capturati de Armata Rosie: bodiguarzi, secretare, colaboratori.
Curiozitatea mea era destul de mare. Din pacate nu prea e satisfacuta. Sint putine lucruri pe care nu le stiam iar portretizarea e puternic deformata in sens negativ. Ma asteptam la o relatare mai fidela insa se pare ca cei care au intocmit dosarul au incercat sa prezinte lui Stalin ceva cit mai aproape de ce credeau ei ca asteapta conducatorul comunist decit de realitate.
Hitler si "clica" lui sint niste capitalisti imperialisti care nu doresc pacea popoarelor de nici un fel. Ei au pornit un razboi de agresiune impotriva popoarelor din Europa, razboi care a provocat numai nenorociri. URSS sint o natie pasnica care nu se astepta la agresiunea fascista a imperialistilor germani. Armata germana e o grupa de sadici care a ucis discretionar cam tot ce a prins in bataia pusti, iar Hitler un derbedeu si un netrebnic care s-a inconjurat doar de haimanale si actiona in strinsa legatura cu capitalul imperialist dusmanos. Cam asta e pina acum ca abia am ajuns la jumatate.
O faza funny pe care nu o stiam: Hitler si Mussolini, aliatul sau, pleaca pe frontul din Rusia sa inspecteze trupele si sa le insufle curaj si incredere prin prezenta lor. Inspecteaza ei trupe germane si apoi le vine rindul celor italiene. Ajunge delegatia de cel mai inalt nivel la locul de inspectie al trupelor italiene si...acolo nu e nimeni. Italieni intirziasera!!!! E incredibil. Stateau astia pe cimp si asteptau trupele care nu mai veneau. Pina la urma Hitler zice ca sa mearga ei spre locul din care trebuiau sa vina italienii sa vada ce s-a intimplat. Pe drum trec pe linga trupele italiene care se zoreau spre punctul de intilnire. Generalul care le comanda nici macar nu ii recunoaste pe inaltii conducatori si trece pe linga ei fara salut, fara nimic... Noroc cu soldatii care incep sa ovationeze. Generalul italian se da repede jos din masina si o rupe la fuga spre masina unde erau astia, cu casca mai mai sa-i sara de pe cap de agitat ce era. Ajuns la masina se blocheaza ca nu stia cui sa dea raportul. Oricum era varza saracul. Pina la urma ii face Hitler semn sa se adreseze lui Mussolini si tot circul intra cumva in normalitate. Astia sint italienii, niste caraghiosi! Cica garzile SS ale lui Hitler rideau de se cacau pe ei de toata scena. Pina la urma au ris magareste ca italienii mai rau i-au incurcat in tot razboiul asta, facindu-l pe Hitler sa zica in Testamenul sau (care e nu stiu cit de adevarat e) ca una din cele mai mari greseli pe care le-a facut e ca s-a aliat cu italienii.
Sper ca nu v-am adormit complet insa iata un nou post. Sper sa revin curind cu lucruri mai interesante.

2007-04-04T18:54:00.000+02:00

2007-03-10T14:54:00.000+01:00

Oameni-gunoi si oameni care sint oameni

1. Ma strofoc de mai bine de o saptamina sa cumpar diverse piese pt. noul computer al sora-mi. Le caut pe net si apoi simplu, cu un telefon, ar trebui sa intru in posesia lor. Bineinteles ca viata nu poate fi atit de simpla cu toata lumea:
mai intii nu raspunde nimeni la telefon
cind razbesti ti se cere sa faci comanda pe site ca asa e mai bine
pe site trebuie sa iti creezi cont
contul trebuie sa contina adresa ta, CNP-ul , seria si nr de buletin, user name si parola etc.
dupa ce treci prin tot rahatul asta si trimiti comanda astepti o zi si nu te suna nimeni
a doua zi suni tu dar nu mai raspunde nimeni toata ziua la nici un telefon
a treia zi afli ca s-au mutat intr-un nou sediu si de aia nu au raspuns la telefon insa pe site sint trecute noile numere....
nu sint
voi fi sunat in ziua urmatoare
nu sint
sun eu ca sa aflu ca miine se rezolva
miine sint sunat in sfirsit. Nu au decit 1 piesa din cele 4 comandate...
pai pe site scrie ca toate sint "in stoc"...
pai da am avut dar nu mai avem si nu actualizam site-ul decit o data pe saptamina
Sa va bag stanga pe git, zic eu cu intelepciune in gind.
Bine ma gata lasati-ma, nu mai vreau nimic.
Firma se cheama MediaDot.ro
Asa nu!

Sunam la alta firma tare. Tot asa, ca sa comand pe net, ca nu au decit 1 produs si ala abia miine etc. Zic: Bine, sunati-ma miine sa vin sa iau produsul. Ma suna, minune. Ca sa vin a doua zi, simbata, sa-l ridic ca ei lucreaza. Ma duc la firma de apartament. Sun la interfon. Sun la trei nr. de telefon diferite. Sun iar la interfon. Deja imi era frig ca batea vintul. Oha, teapa pentru fraieri. La gara!
Made in Romania.
Si se pling oamenii nostri ca nu au bani...

Il sun pe Cristi sa comand marfa pentru pravalie. A raspuns imediat. Discutia a durat maxim 20 secunde. A doua zi un camion plin cu marfa a sosit la sediul nostru. Fara nici un fel de alte discutii.
Asa da! Mai sint citiva oameni care sint oameni.

De trei zile nu aveam caldura. Deloc.
Nu exista nici un fel de informatie la avizier.
Din vecin in vecin aflu ca s-ar fi spart o teava la subsol.
Bun!
Joi, zi de plata la intretinere, ma duc si eu sa intreb care-i baiul la administratie. Administratora insa nu era acolo. Ca de obicei, avem program dar cine e prost sa-l respecte?
Vineri ma duc la usa ei sa o intreb ce se intimpla. Nu-i acasa.
Fac rost de 2 nr. de telefon ale administratorei.
Sun. Ma prezint si inainte sa apuc sa zic si altceva mi se inchide in nas. Era un barbat oricum.
Sun la celalalt nr. Raspunde. Ma prezint si intreb ce se intimpla ca mi-a murit ficusul de frig asta noapte in sufragerie si am si racit. "pai ce vreti sa fac io?" (misto, nu?) Chemati un instalator, zic! Ce asteptati de 4 zile deja? "Am sunat un instalator dar nu are timp saptamina asta, ailalta" Pai si de ce nu chemati altul? "Nu cunosc" Buuuun. Chem eu doamna, e bine? "Da, chemati"
In 10 minute vorbisem deja cu 3 instalatori luati de net, pagini aurii, ziare, cunostinte. Toti sint dispusi sa repare in aceeasi zi. Factura, garantie, pret comunicat.
Merg la nea Gigi sa iau cheia de la subsol.
nea Gigi: " pai e scump 2,5 milioane. Nu are bani administratora. am eu pe altul etc"
Il sunam pe altul. Ala pe care zicea administratora ca il sunase. Omu zice ca vine: costa 1,7 milioane plus materialele. In totak 2,3 milioane.
Deci vaca aia nu sunase pe nimeni, ca ea sta la scara cealalta.
Nimeni din bloc nu facea mai mult decit sa vorbeasca pe la colturi ca le e frig. Insa in rest absolut nimic. Asteptau...mioritic.
Sa-i sparg la bot de mioritici! Daca ne invadeaza Germania sint primul care dezertez! Din pacate, nu ne invadeaza. Asa ca raminem cu oamenii-gunoi de git.
O dulce patrie, o neam romanesc...Ce te-as f... eu in g....!

2007-02-04T09:51:00.000+01:00

7 lucruri pe care nu le stie lumea despre domnia mea

Nu mi-a dat nimeni leapsa, dar ma bag si eu in seama
1. Intotdeauna i-am urit pe baietii de la tara care chinuiau broastele. N-am putut intelege ce e atit de placut in a chinui in halul asta niste fiinte atit de simpatice si inofensive. (Cronicare, nu ma refer la dumneata, ci la baietii de pe Jijia) E o cruzime fara sens.
Apoi, in privinta animalelor aveam o problema mai larga. Nici un animal nu trebuia sa fie chinuit in reprezentatia numita viata noastra. Mai ales ratele lu' bunica. Nimeni nu se atinge de rate pe parcursul vacantei de vara! Asta era clar. Cred ca ratele ma iubeau, nu alta! Dupa parerea mea, porcii nu trebuiau sa fie in nici un caz si sub nici o forma castrati. Castrarea porcului m-a socat pe viata. Nu intelgeam ce naiba fac aia acolo, in cotetul porcului. Am fugit pe cimpuri, linga apa linistita a Jijiei, ca sa incerc sa uit crima din cotet. Gainile se bucurau si ele de o oarecare protectie, desi mai mica, ca sint proaste rau. Totusi scenele cu gaina fara git care se zbate, plina de singe, prin toata curtea e grotesca. Faceam galagie si la gaini insa uneori mai lasam de la mine... De taiat, n-am taiat niciodata, desi se ruga mamaie cite o jumate de ora de mine cind eram mic. Ca ea n-avea voie ca e femeie...
Totusi, as ucide un ciine care ataca si musca un om fara sa fie provocat fara nici o ezitare.
2. Petreceam ore in sir in nucul urias din via bunicilor. Ma urcam sus de tot si priveam cimpul si dealurile. Singur. Nu faceam nimic altceva. Ore in sir. Si acum ii mai simt scoarta neteda in palme... . L-au taiat... Acum via arata atit de trist, de dezolant. Ceva lipseste. Dureros de mult.
Mai e un salcim pe undeva insa nu mi-a placut niciodata. Nu te poti sui in salcim. Si pare un copac fara suflet salcimul asta.
3. Niciodata nu mi-a placut Bucurestiul. Si acum imi e greu sa ma indentific cu orasul asta. Nu doar ca e urit pe linga Brasov sau alte orase, insa ori de cite ori reveneam din vacantele de la bunici mi se facea rau in taxi de la mirosul de benzina. Apoi lumea e atit de plecata cu sorcova pe aici din cauza stresului... E o atmosfera imbicsita. Gri. Comparati asta cu verdele infinit al vacantelor.
4. Dupa ploile care cadeau cu ropot pe tabla veche a casei de la tara ieseam pe ulita ca sa ma plimb prin baltoace in picioarele goale. Imi placea senzatia noroiului proaspat alunecind printre degetele de la picioare. Saream in baltile alea de multe ori. Nu ma certa nimeni ca ma murdaresc. Va puteti inchipui fericire mai mare pentru un copil?
5. Iubesc piinea neagra. Cam la 10 zile venam caruta cu piine de la Albesti, la Cooperativa din sat. Se dadea cu ratia. Era calda si mirosea a...piine neagra. Nu imi mai trebuia altceva.
6. Cind trecea popa prin sat fugeam la poarta sa zic "Saru'mina parinte!" ca asa ma invatase mamaie. El statea in caruta, imobil, invesmintat in straie bisericesti si zimbea binevoitor. Insa nu mi-a placut niciodata fata lui. Nu stiu de ce.
La inmormintari alaiul se oprea din loc in loc. Unul din locuri era in fata casei bunicilor pentru ca era chiar la intersectia unor drumuri din care unul ducea catre cimitir. Ma desprimau intotdeauna scenele alea cu lumea care jelea folisind aproape mereu expresia: "unde te duci tu...(cutare) si cui ma lasi?". Mi se parea lipsit de imaginatie. Apoi n-am inteles niciodata ce rost au bocitoarele de meserie care plingeau teatral si neconvingator pe linga caruta mortului. Le-as fi alungat daca era dupa mine. Cel mai naspa arata mortul ala galben cu accente vinetii. Traumatizant pentu un copil. Desi bunicul mi s-a parut frumos cind a murit. Un mort frumos...
7. O data tataie si-a pierdut rabdarea cu mine si m-a alergat ca sa ma altoiasca. Am fugit prin porumbul inalt din gradina. Nu m-a prins.

2007-01-14T09:25:00.000+01:00

Istoria lui nea Gheorghe si eroismul virtual

Cum vede nea Gheorghe de la magazinul din coltul blocului istoria nationala si viata inaintasilor:
"Trebuie sa maninci friptura! Trebuie sa maninci friptura ca lumea si sa bei vin! - Nu e buna prea multa carne, zic, ca e cancerigena...(nu mai apuc sa-i spun ca pe vremea razboiului, in Danemarca, nu a existat carne de vinzare timp de 6 ani si dupa aia a scazut rata de cancer cu vreo 50%) ca nea Gheorghe izbucneste, revoltat de o asemenea ipietate: Cum sa nu maninci friptura?!!! Pai ce sa maninci? Pai stramosii nostrii isi umpleau burta cu friptura ca lumea, beau o damingeana de vin si lua sabia in mina; ai vazut ce sabii aveau?, ma mai chestioneaza nea Gheorghe aratind cam cit era sabia de lunga; de la pamint si pina pe la gitul dumnealui. Luau sabia aia grea si se bateau cu turcii! Asta e finalul apoteotic. Pe scurt: stramosii nostrii mincau ca lumea numai friptura, beau vin cu damingeana, aveau niste sabii mari de tot cu care se bateau incontinuu cu turcii. Asta e istoria lui nea Gheorghe!

Am ajuns masina de ucis la Oblivion! Daca la inceput fugeam ca un pui de gaina in toate partile cind veneau carcalacii aia rai care tregeau si cu foc ai naibii, acum am ajuns un monstru de putere si armament. Am sarit deja de Strenght 100 (desi 100 e maximul in teorie), am ucis-o pe Umbra lundu-i armura si sabia cu Trap Soul!
Cind traia saraca imi zicea: My blade, it hungers for souls! - Ma cam lua cu fiori! Ma, ce vrea asta sa zica cu chestiunea asta? ma intrebam eu. Ei bine, acum am inteles. Cind dai cu ea poti sa le iei sufletele fiintelor pe care le kilaresti. Sufletele intra in nistre pietre speciale, pe care trebuie sa le ai la tine, unde le poti tine si folosi pentru incarcarea cu energie a armelor magice, vrajite. Inginerie mare! Efectele grafice si sonore ale prinderii sufletelor sint infioaratorare. Ti se face frig nu alta. Jocul are o parte neagra destul de consistenta.
Pe scurt, mi-am luat si Apoteoshis Staff cu damage 99 (am cheltuit o mica avere pe el) cu care am si ucis-o pe Umbra ca altfel ca batea de imi ieseau figurile din cap. Am super armura. Sint superputernic. Sint faimos deja (Multa lume ma recunoaste ca pe un erou si zice ca e onorata de prezenta mea... deh, cine a eliberat orasul Kvatch, ridicind asediul si omorind toate fiintele intunericului de pe acolo, temutele Daedra? Io, ma!) A inceput sa-mi placa si mie sa fiu dulau in tinutul Tamriel! Alta viata acum!

2006-12-23T10:51:00.000+01:00

De ce?

Am avut cindva un prieten in liceu. "Celebrul" Stanica! Era un tip foarte "timpit" de felul lui. Facea tot felul de nazbitii care mai de care mai neobisnuita care ma amuzau teribil. Ceea ce m-a facut sa-l pretuiesc, asa nebun cum era, a fost tot o isprava tipica pentru el: Ori de cite ori nu intelegea ceva din ce spunea profesorul ridica mina si intreba "De ce? Eu n-am inteles!" Asta n-ar fi fost o problema daca s-ar fi intimplat o data sau de doua ori. Problema e ca el nu intelegea mai nimic si episodul asta se repeta cam de 7-8 ori pe zi. Devenise deranjant pentru toti. Nu si pentru mine. Admiram curajul lui si perseverenta, tupeul si dorinta de a intelege. Mi-a ramas si astazi in cap chestia asta: "Da' de ce?". E o intrebare fantastica! Ne defineste ca oameni, fiinte inteligente, ne defineste ca specie.
Unele dintre cele mai dulci si totodata tracasante intrebari puse de copiii mici este: De ce? De ce e cerul albastru? De ce e luna alba? De ce, de ce, de ce! Prin acest "de ce" ei isi dezvaluie natura de fiinte inteligente in devenire. Prin aceasta intrebare ei dovedesc ca sint copiii nostri. Pacat ca adesea, noi, ce mari, (of, of, of, toamna gri...) uitam sa na mai miram de lucrurile mici sau mari din viata. Uitam sa ne mai intrebam: De ce?. Iar lumea si istoria sint inca pline de mister si de neinteles. In ziua in care vom inceta sa intreb "De ce?" vom iceta sa fim oameni si vom ramine doar animale. Multi dintre noi deja fac parte din regnul animalelor...
Intrebindu-ne "De ce?" vom afla, cu surprindere, ca adevarul e de multe ori in alta parte decit acolo unde ne-am astepta. Vom afla ca poate exista un sens si o logica in tot circul vietii. Vom afla cine naiba sintem si DE CE?

De ce naiba la serviciu asta imbecil si de compromis al meu trebuie sa aud in fiecare zi despre cum se fac muraturile, despre modul de preparare al carnii de porc, despre mostenirea nu stiu cui, despre cartofii de la piata si cit costa ei? Se pare ca nimanui nu-i pasa decit de propria burta. De istorie, de filozofie, de incalzirea planetei, de tehnologiile noi din domeniul informaticii, de ceea ce face lumea asta un loc fascinant...n-am cu cine sa discut. Si decit sa aud lucruri care nu ma interseaza deloc, mai bine ar fi liniste. "L'enfer c'est les autres" a spus Sartre. De multe ori ii dau dreptate.

"Look at the muscles on you!" imi spune sagalnic o tipa. Mmmm, baby, wanna touch them? i-as zice daca as putea. Dar nu pot ca nu am optiunea asta in meniul de dialog. Ha, ha! Pai cit am omorit eu la orci si goblini si banditi... Prin ce hirtoape, si pesteri intunecoase am umblat ca sa ajung la Strenght 82. Asta din 100 maxim. Si sint la level 3 abia. Altii nici la level 20 nu ajung atit de puternici. Daca lucrez cu Akaviri Katana, o sabie cu damage 6, ii zapaces dintr-o lovitura Power Strike. Fuckers... ce batai de cap mi-au dat cind eram guster! Citi bucati nu mi-am luat... Anyway, now is the time to kick their ass! And I will kick it hard! And loooong!
Apropo de hard and long: doua tipe pe care le-am cunoscut intr-un bar din Anvil m-au invitat in miez de noapte la ferma lor. Mi-au zis ca spera ca nu planuiesc sa dorm prea mult. Va imaginati ce greutati ma asteapta... Din pacate sint informat deja ca planuiesc sa ma jefuiasca. Va trebui sa le omor. Asta e. Macar voi primi un reward.
Unii vor spune: Get a life! Ei bine, jocurile sint parte din viata. Si tin de partea buna. Posibilitatea de a evada intr-o lume fantastica o foarte relaxanta pentru mine. Iar Elder Scrolls 4: Oblivion, pentru ca despre el e vorba, e probabil cel mai bun Role Playing Game din istoria jocurilor pe computer. Dezvoltarea lui a durat 4 ani si a costat zeci, poate sute, de milioane de dolari. Echipe intregi de specialisti au lucrat ore nesfirsite la realizarea lui. Pentru a reda cit mai fidel miscarile cailor din joc a fost angajata o tipa care se ocupa doar sa calareasca in timp ce o hoarda de informaticieni analiza miscarile animalului. Unde au putut sa ajunga americanii astia... Si totul pentru un joc. Dar ce joc!

Va recomand sa vedeti "An Inconvenient Truth", http://www.imdb.com/title/tt0497116/, in cazul in care gasiti traducere in romana sau va descurcati foarte bine cu engleza scrisa sau vorbita. Si sint gata sa fac pariu cu oricine ca va fi nominalizat la Oscar pentu Documentare, probail cu sanse mari de a cistiga. Va mai recomand "Babel", http://www.imdb.com/title/tt0449467/, regizat de un mare artist contemporan, Gonzales Inarritu. Veti vedea un Brad Pitt nu doar frumos ci si mare actor. A inceput sa faca riduri...

2006-11-14T23:13:00.000+01:00

Nedreptatea tine de prostie

Valoarea omului sta in puterea sa de creatie si mai putin in puterea sa de asimilare si imitare. Din pacate invatamintul nostru promoveaza tocmai asimilarea inormatiilor, uneori pina la indobitocirea deplina si completa a subiectului "educat". In privinta stimularii si incurajarii capacitatii creatorii a omului...nu-mi amintesc sa se fi facut ceva in scoala. Aveam intr-a 12-a o disciplina noua si oarecum exotica: Filozofia. Chiar asteptam cu mare interes sa vad ce iese din ora asta. Era trist sa vezi cum o asemenea disciplina nobila era redusa la mormane de informatii moarte pe care eminentul elev trebuie sa le inghita cu de-a sila si pe nemestecate. Bineinteles ca dupa o zi sau doua le voma si nu-i raminea nimic in cap. Ma umfla risul vazindu-i de derbedeii din clasa incercind sa redea ceea ce "invatasera". Ma apuca mila vazind-o pe biata profesoara cit de jalnica era in "predarea" materiei. Muzica si Filozofia nu au ce cauta in invatamintul preuniversitar. Orice tentativa de a "preda" asa ceva in licee devine hilara. Si esueaza in penibil.
Ma durut insa cind am dat examenul de intrare la Universitatea Bucuresti - Stiinte Umane (predarea in franceza, 45 de locuri pe tara, numai Mercedesuri la intrarea in sala de examen - ale tatilor care isi adusesera odraslele de sex feminin la "examen"). Prima proba: franceza scris, a doua filozofia. Specialitatile mele, consideram eu la vremea aia, desi reusisem cu brio sa ramin repetent intr-a 11, eram cumva un fel de repetent eminent, scuzati lipsa de modestie. Excelam in anumite materii si eram total dezinteresat de altele. Insa la franceza si filozifie eram beton. Am luat nota 3 la franceza ceea ce era imposibil. Socant. Pentru ca eu stiam ce facusem, rezolvasem corect cel putin 85% din exercitii. Si mai socanta a fost nota la filozofie: 2,35! Pai eu nu doar ca dovedisem ca imi insusisem cunostintele din manual, insa dovedisem putere de creatie. Ce poate fi mai valoros decit asta? Cum poti sa nu investesti in asa ceva? Ma indoiesc ca pipitele de bani gata care au luat examenul aveau cea mai mica idee despre filozofie, de franceza poate. Am fost atit de socat incit nici macar nu am depus contestatie. Si astazi ma intreb ce s-ar fi intimplat daca as fi depus aceea contestatie...

2006-11-05T21:05:00.000+01:00

Amestecate

E un lucru trist sa scrii pentru a-ti indulci insingurarea. Dar e si mai trist sa nu ai nimic de scris. Sa te paraseasca muza. Atunci nu-ti mai ramine decit sa scotocesti prin scrieri mai vechi. Prin fragmente de viata trecuta.

Un nou inceput. O zbatere fara aripi...

Zeul Schopenhauer... Lasin la o parte scrierile cu continut mistico-religios, filozofia este cea mai inalta forma de manifestare a scrisului.

Cobain cinta durerea existentei. Muzica sa nu are nevoie de cuvintele mele stingace. Cei care au ochi de vazut, vad. Iar cei care au urechi de auzit, aud. Sunete rupte, ezitante, izbucnind apoi cu violenta. Racnete, ca si cum Kurt ar incerca sa sperie ori sa alunge demonul care il chinuie. Regasesc simpatie fata de durerea umana in general, exprimata atit de bine de Cobain.

Esenta lumii o regasim prin contemplare, o contemplare pura, care nu permite compasiunea.

Toate aceste fete, depanindu-si scurta existenta ori tinerete in interminabile bai, interminabile machiaje, demachiaje (frumusetea nu are nevoie de machiaje), interminabile alergari dupa haine ori alte nimicuri...Amagitoare bucurii. Trista neputinta de a gasi o fericire care nu se afla acolo unde o cauta ele. Fericirea vine dinauntru, e construita. Nu in frumusete ori bogatie sta fericirea ci in armonia, construita pe baza unei vointe slujite de inteligenta, care exista intre doua persoane.

Jimi Hendrix - The Star Spangled Banner: inaltime ametitoare, solemn si tormentat asemeni unui om; armonios si in dezacord, sovaielnic, perseverent si victorios, se inalta spre ceruri cu o solemnitate dincolo de omenesc.

Boethius: Toata viata incercam sa ne amintim ceea ce am uitat nascindu-ne.

Suferinta fara nici un motiv. Solitudine sterila. Vechiul cintec s-a pierdut...

Imensa galagie a linistii...Navigam in pustiu acompaniati de un televizor.
Corabii fara cirma. Se cauta unele pe altele in speranta ca-si vor alina durerile. Insa apropierea lor naste noi dureri. Si atunci te intrebi daca nu este totul o inselaciune. Daca viata nu e o boala. Daca totul nu e zadarnic... Insa lumina straluceste, este acolo. Doar ca nu o vedem noi. Tot acest dans nebun in noapte isi cauta lumina

Putem ierta greselile, insa nu putem ierta minciunile.

2006-10-06T01:22:00.000+02:00

Despartire

Un suflet al carui otel, rece acum, a fost calit in cele mai negre, mai adinci si mai clocotitoare suferinte i-a fost dat de catre Tine. Dar dupa trecerea prin purgatoriul despartirii, in care L-ai aruncat si din care s-a smuls cu zbateri care-i provocau o suferinta mai potrivita pentru armura unui titan decit pentru un biet om, ce-i mai ramine de temut? Priveste oceanul vietii ca un inviat din morti... prin proprie vointa. Si ridicindu-se se vede inconjurat de cea mai infricosatoare singuratate: abandonat pina si de zeii pe care ii venerase. Aceasta singuratate, care ar fi destramat fiinta altuia, il face pe acest nefericit salbatic sa-si lase capul pe spate, zguduit fiind de un ris demonic. Oh, tenebrele pe care le-a cunoscut...
Cu un zimbet inghetat pe chipu-i odinioara mingiiat de perlele buzelor tale, priveste..., spre locul care fusese cel mai cald din lume, spre locul unde harpiile cintau. Insa acolo unde inainte privea cu lacrimi de jar, astazi el priveste cu un azuriu ochi rece... Si ride de sine insusi si de lume. Ha, ha, ha! Dezgustatori prosti ce sintem...
Flacarile dragostei sale nebune, ramase singure acum, se rotesc intr-un virtej salbatic asemeni unor iele dezlantuite. Portile vintului, intocmai ca sufletul sau, se rup. Rinjind rece, purtind o sticlire inumana in privirea-i limpede, isi lasa bratul pe spada grea. Pentru a nu fi mistuit de furtuna de foc, va sti sa-i sfirtece capul cu o miscare scurta si nemiloasa... Aici, la marginea oceanului.
Iar unde a fost foc in inima sa va ramine cenusa. Doar marea ii va auzi singuraticii pasi departindu-se...

Asa grait-a Zarathustra.

2006-09-16T14:33:00.000+02:00

Tacere

Ma intreb daca as putea sa tac si sa spun totul in acelasi timp. Pentru ca tacerea adinca e cea mai buna pictura a vietii noastre: o frintura de zgomot, apoi...tacere pentru eternitate. Ne putem gasi (nu regasi, pentru ca nu ne-am gasit niciodata) in tacere? Putem posta tacere? Ar fi mai expresiv decit 1000 de cuvinte...un blog compus din posturi in care nu scrie nimic...