7 lucruri pe care nu le stie lumea despre domnia mea

Nu mi-a dat nimeni leapsa, dar ma bag si eu in seama
1. Intotdeauna i-am urit pe baietii de la tara care chinuiau broastele. N-am putut intelege ce e atit de placut in a chinui in halul asta niste fiinte atit de simpatice si inofensive. (Cronicare, nu ma refer la dumneata, ci la baietii de pe Jijia) E o cruzime fara sens.
Apoi, in privinta animalelor aveam o problema mai larga. Nici un animal nu trebuia sa fie chinuit in reprezentatia numita viata noastra. Mai ales ratele lu' bunica. Nimeni nu se atinge de rate pe parcursul vacantei de vara! Asta era clar. Cred ca ratele ma iubeau, nu alta! Dupa parerea mea, porcii nu trebuiau sa fie in nici un caz si sub nici o forma castrati. Castrarea porcului m-a socat pe viata. Nu intelgeam ce naiba fac aia acolo, in cotetul porcului. Am fugit pe cimpuri, linga apa linistita a Jijiei, ca sa incerc sa uit crima din cotet. Gainile se bucurau si ele de o oarecare protectie, desi mai mica, ca sint proaste rau. Totusi scenele cu gaina fara git care se zbate, plina de singe, prin toata curtea e grotesca. Faceam galagie si la gaini insa uneori mai lasam de la mine... De taiat, n-am taiat niciodata, desi se ruga mamaie cite o jumate de ora de mine cind eram mic. Ca ea n-avea voie ca e femeie...
Totusi, as ucide un ciine care ataca si musca un om fara sa fie provocat fara nici o ezitare.
2. Petreceam ore in sir in nucul urias din via bunicilor. Ma urcam sus de tot si priveam cimpul si dealurile. Singur. Nu faceam nimic altceva. Ore in sir. Si acum ii mai simt scoarta neteda in palme... . L-au taiat... Acum via arata atit de trist, de dezolant. Ceva lipseste. Dureros de mult.
Mai e un salcim pe undeva insa nu mi-a placut niciodata. Nu te poti sui in salcim. Si pare un copac fara suflet salcimul asta.
3. Niciodata nu mi-a placut Bucurestiul. Si acum imi e greu sa ma indentific cu orasul asta. Nu doar ca e urit pe linga Brasov sau alte orase, insa ori de cite ori reveneam din vacantele de la bunici mi se facea rau in taxi de la mirosul de benzina. Apoi lumea e atit de plecata cu sorcova pe aici din cauza stresului... E o atmosfera imbicsita. Gri. Comparati asta cu verdele infinit al vacantelor.
4. Dupa ploile care cadeau cu ropot pe tabla veche a casei de la tara ieseam pe ulita ca sa ma plimb prin baltoace in picioarele goale. Imi placea senzatia noroiului proaspat alunecind printre degetele de la picioare. Saream in baltile alea de multe ori. Nu ma certa nimeni ca ma murdaresc. Va puteti inchipui fericire mai mare pentru un copil?
5. Iubesc piinea neagra. Cam la 10 zile venam caruta cu piine de la Albesti, la Cooperativa din sat. Se dadea cu ratia. Era calda si mirosea a...piine neagra. Nu imi mai trebuia altceva.
6. Cind trecea popa prin sat fugeam la poarta sa zic "Saru'mina parinte!" ca asa ma invatase mamaie. El statea in caruta, imobil, invesmintat in straie bisericesti si zimbea binevoitor. Insa nu mi-a placut niciodata fata lui. Nu stiu de ce.
La inmormintari alaiul se oprea din loc in loc. Unul din locuri era in fata casei bunicilor pentru ca era chiar la intersectia unor drumuri din care unul ducea catre cimitir. Ma desprimau intotdeauna scenele alea cu lumea care jelea folisind aproape mereu expresia: "unde te duci tu...(cutare) si cui ma lasi?". Mi se parea lipsit de imaginatie. Apoi n-am inteles niciodata ce rost au bocitoarele de meserie care plingeau teatral si neconvingator pe linga caruta mortului. Le-as fi alungat daca era dupa mine. Cel mai naspa arata mortul ala galben cu accente vinetii. Traumatizant pentu un copil. Desi bunicul mi s-a parut frumos cind a murit. Un mort frumos...
7. O data tataie si-a pierdut rabdarea cu mine si m-a alergat ca sa ma altoiasca. Am fugit prin porumbul inalt din gradina. Nu m-a prins.