Nedreptatea tine de prostie

Valoarea omului sta in puterea sa de creatie si mai putin in puterea sa de asimilare si imitare. Din pacate invatamintul nostru promoveaza tocmai asimilarea inormatiilor, uneori pina la indobitocirea deplina si completa a subiectului "educat". In privinta stimularii si incurajarii capacitatii creatorii a omului...nu-mi amintesc sa se fi facut ceva in scoala. Aveam intr-a 12-a o disciplina noua si oarecum exotica: Filozofia. Chiar asteptam cu mare interes sa vad ce iese din ora asta. Era trist sa vezi cum o asemenea disciplina nobila era redusa la mormane de informatii moarte pe care eminentul elev trebuie sa le inghita cu de-a sila si pe nemestecate. Bineinteles ca dupa o zi sau doua le voma si nu-i raminea nimic in cap. Ma umfla risul vazindu-i de derbedeii din clasa incercind sa redea ceea ce "invatasera". Ma apuca mila vazind-o pe biata profesoara cit de jalnica era in "predarea" materiei. Muzica si Filozofia nu au ce cauta in invatamintul preuniversitar. Orice tentativa de a "preda" asa ceva in licee devine hilara. Si esueaza in penibil.
Ma durut insa cind am dat examenul de intrare la Universitatea Bucuresti - Stiinte Umane (predarea in franceza, 45 de locuri pe tara, numai Mercedesuri la intrarea in sala de examen - ale tatilor care isi adusesera odraslele de sex feminin la "examen"). Prima proba: franceza scris, a doua filozofia. Specialitatile mele, consideram eu la vremea aia, desi reusisem cu brio sa ramin repetent intr-a 11, eram cumva un fel de repetent eminent, scuzati lipsa de modestie. Excelam in anumite materii si eram total dezinteresat de altele. Insa la franceza si filozifie eram beton. Am luat nota 3 la franceza ceea ce era imposibil. Socant. Pentru ca eu stiam ce facusem, rezolvasem corect cel putin 85% din exercitii. Si mai socanta a fost nota la filozofie: 2,35! Pai eu nu doar ca dovedisem ca imi insusisem cunostintele din manual, insa dovedisem putere de creatie. Ce poate fi mai valoros decit asta? Cum poti sa nu investesti in asa ceva? Ma indoiesc ca pipitele de bani gata care au luat examenul aveau cea mai mica idee despre filozofie, de franceza poate. Am fost atit de socat incit nici macar nu am depus contestatie. Si astazi ma intreb ce s-ar fi intimplat daca as fi depus aceea contestatie...

Amestecate

E un lucru trist sa scrii pentru a-ti indulci insingurarea. Dar e si mai trist sa nu ai nimic de scris. Sa te paraseasca muza. Atunci nu-ti mai ramine decit sa scotocesti prin scrieri mai vechi. Prin fragmente de viata trecuta.

Un nou inceput. O zbatere fara aripi...

Zeul Schopenhauer... Lasin la o parte scrierile cu continut mistico-religios, filozofia este cea mai inalta forma de manifestare a scrisului.

Cobain cinta durerea existentei. Muzica sa nu are nevoie de cuvintele mele stingace. Cei care au ochi de vazut, vad. Iar cei care au urechi de auzit, aud. Sunete rupte, ezitante, izbucnind apoi cu violenta. Racnete, ca si cum Kurt ar incerca sa sperie ori sa alunge demonul care il chinuie. Regasesc simpatie fata de durerea umana in general, exprimata atit de bine de Cobain.

Esenta lumii o regasim prin contemplare, o contemplare pura, care nu permite compasiunea.

Toate aceste fete, depanindu-si scurta existenta ori tinerete in interminabile bai, interminabile machiaje, demachiaje (frumusetea nu are nevoie de machiaje), interminabile alergari dupa haine ori alte nimicuri...Amagitoare bucurii. Trista neputinta de a gasi o fericire care nu se afla acolo unde o cauta ele. Fericirea vine dinauntru, e construita. Nu in frumusete ori bogatie sta fericirea ci in armonia, construita pe baza unei vointe slujite de inteligenta, care exista intre doua persoane.

Jimi Hendrix - The Star Spangled Banner: inaltime ametitoare, solemn si tormentat asemeni unui om; armonios si in dezacord, sovaielnic, perseverent si victorios, se inalta spre ceruri cu o solemnitate dincolo de omenesc.

Boethius: Toata viata incercam sa ne amintim ceea ce am uitat nascindu-ne.

Suferinta fara nici un motiv. Solitudine sterila. Vechiul cintec s-a pierdut...

Imensa galagie a linistii...Navigam in pustiu acompaniati de un televizor.
Corabii fara cirma. Se cauta unele pe altele in speranta ca-si vor alina durerile. Insa apropierea lor naste noi dureri. Si atunci te intrebi daca nu este totul o inselaciune. Daca viata nu e o boala. Daca totul nu e zadarnic... Insa lumina straluceste, este acolo. Doar ca nu o vedem noi. Tot acest dans nebun in noapte isi cauta lumina

Putem ierta greselile, insa nu putem ierta minciunile.