Despre bunul simt elementar si sistemul educational.

Unei vedete pop din alta tara i se cere sa "explice ce inseamna" o melodie de suflet pe care o cinta adesea. Raspunsul m-a dat pe spate: "Daca as explica ce inseamna, melodia si-ar pierde tot farmecul"! Cit bun simt!
Daca o simpla vedeta pop are aceasta mica buna cuviinta de a lasa o taina a sufletului imbracata in valul usor al misterului, fara sa o despoaie in public pentru un consult si o radiografie a sentimentului, cum de ditamai Ministerul Educatiei nu sesizeaza ca intrebarea adresata milioanelor de elevi de catre profesorul de romana "Ce a vrut poetul sa spuna prin aceste versuri?" este de o imbecilitate si de o grosolanie care pe mine m-a lasat perplex tot timpul.
Luam la intimplare aproape citeva versuri ale eternului Eminescu dintr-o poezie mai putin cunoscuta si de aceea parca si mai frumoasa: "Icoana si Privaz":

Copil, copilul nu e? voieste sa petreaca.
Ce caut eu cu ochii-mi, cu-a lor privire seaca?
Ce-i zic dumnezeire, si inger, stea si zeie,
Cind ea este femeie, si vrea a fi femeie?
Si totusi... Ah, odata, mi-a spus cu vorbe dulci:
- As vrea pe brat, aicea, tu capul tau sa-l culci,
Sa mingii a ta frunte, nefericit copil!

sau, pentru ca nu mai pot sa ma opresc acum (din aceeasi poezie):

De vrei ca toata lumea nebuna sa o faci,
In catifea, copila, in negru sa te-mbraci -
Ca marmura de alba cu fata ta rasari,
In boltile sub frunte lumina ochii mari
Si parul blond in caier si umeri de zapada -
In negru, gura-dulce, frumos o sa-ti mai sada!

si ultima parte, tot de acolo:

Visind astfel ia sama cu mine ca petreci,
Copil cu gura calda, cu picioruse reci.
Te-apropii, ma-ntrebi dulce: cum nu te curtenesc?
O vorba-ai vrea in fine s-auzi cum o rostesc...
De-un ceas tu casti in fata-mi - acuma-nsa doresti,
Drept pret, sa-ti spun amoru-mi in versuri frantuzesti.
Idee! Si de bratu-mi atirni dulcele-ti brat.
Intorc spre tine capul, privesc fara de sat,
Cu gura de-al tau umar incet si trist soptesc:
- Esti prea frumoasa, Doamna, si prea mult te iubesc!

End of story! Ce mai e de comentat...? In fata poeziei nu ai ce sa comentezi. Singurul comentariu acceptabil e tacerea!
Cum de nu sesizeaza cretinii din Ministerul Educatiei niste lucruri elementare?!

Imi amintesc ca in clasa a XII-a ne-au (mi-au?) introdus o materie noua si oarecum exotica: Filozofia. Ce idee! Sa predai Filozofia, alaturi de Muzica, cea mai inalta forma a artei, unei clase de derbedei cu hormonii agitati prin intermediul unui singur manual in care se inghesuiau talmes-balmes nume sacre ale gindirii omenesti, clasificati in "curente". Dureros..."curente"! Doamne, ce-mi placea spectacolul idiot din fata mea! Era dulce-amar. Bietii filozofi, incolonati in "curente", erau indopati claie peste gramada in capul elevilor, care trebuiau apoi sa regurgiteze in fata profesorului, frinturi de lumina amputata, ceea ce tocisera ei, amaritii, invatind pe de rost niste texte pe care le debitau ca ratele care vomita. De parca Filozofia se poate toci! Sau Muzica!
Imi amintesc apoi ca am dat la o facultate de stat, la o sectie nou infiinta in cadrul Universitatii Bucuresti, cu predare in limba franceza si profesori adusi din Franta in mare parte, "Stiinte Umane" se numea (numeste?). 45 de locuri disponibile, 95% dintre canditati erau fete, si o pleiada de Mercedesuri tronau cam straniu in fata cladirii de examinare. Examen la Filozofie pe baza sus-numitului si caraghiosului Manual. Cu aroganta adolescentina imi spun ca nu o sa am prea multe probleme vazind concurenta aproape in totalitate feminina (sa-mi scuzati va rog misoginismul, dar fetele nu prea au stralucit in domeniu vreodata). Dau dovada si de creativitate, nu doar de capacitate de toceala, ceea ce este esential dupa umila mea parere, pe parcursul a vreo 4 pagini jumate' scrise marunt. Rezultatul? Nota 2.
Un alt examen, la Franceza. Proba orala, erau si francezi de fata: 10. (Stiu ca unii prieteni se vor mira tare de tot :)). Proba scrisa: 4.
Examen picat cu brio. Eram siderat. Atit de siderat incit nu am depus nici o contestatie... Si in ziua de azi ma intreb ce s-ar fi intimplat daca o faceam. Adolescentii nu realizeaza cit de urita poate fi fata coruptiei, cit de cruda poate fi lumea in care intra cu capul in nori si cu inima plutind.

Dar macar m-am razbunat in felul meu pe sistemul educational din tara noastra: am ramas repetent un an. Le-am aratat eu lor! :) Tot asa cum Eminescu a ramas repetent la, culmea-culmilor, limba romana. :) Hai ca asta-i buna!
Scuzati-mi va rog comparatia!

Bunicul meu!

Purta opinci. Doar cind mergea duminica la biserica de pe deal se incalta cu pantofi, isi punea costumul si palaria si urca, singur, catre slujba ce urma sa aiba loc. In rest, purta doar opincile pe care le confectiona singur, in sura. Imi amintesc ca a incercat sa ma invete si pe mine mestesugul confectionarii opincilor, de la tratarea soriciului de porc la modul de tranformare a acestuia in incaltaminte. 100% ecologica dom'le! Dar nu s-a lipit de mine taina asta!
Toti "ciobenii" de pe dealurile din jur isi faceau opincile la "mos Emil". Si, romani get-beget, uitau adesea sa le mai plateasca spre suparerea lui tataia, cum ii spuneam eu.

Avea berbec. La tara, in satul nostru, erau doar doi berbeci la toate oile. Mare rivalitate mai era intre proprietari. Si mare fala era pentru tataie berbecul ala. Ce sa zic, era un exemplar frumos, avea coarne misto, insa mie imi era frica de el ca avea prostul obicei sa loveasca cu capul.

Avea nuc in fundul viei. Un nuc mare, in care stateam ore in sir, singur, privind cimpia Jijiei, dealurile cu crestele impadurite si cerul limpede. Mi-e dor de nucul ala! Dupa moartea bunicului, parca pentru a sublinia si mai bine cit de dezolanta devenise casa bunicilor fara el, nucul a fost taiat. Si via lui tataia arata ca o vie orisicare, fara farmecul pe care il dadea nucul ce trona maiestuos intr-un colt.

Avea o tolba de povestiri fascinante. Din razboi. Spuse la gura sobii, in timp ce el punea "strujeni" (tulpina uscata de porumb) pe foc si mamaia "mesteca maliga", sub un cer acoperit de mii de stele, asezat pe o bancuta facuta dintr-un trunchi de copac, ascultam fara sa ma mai satur aventurile si chinurile celor doi ani de razboi contra Rusiei vazut prin prisma unui taran ajuns caporal, decorat de doua ori (Virtutea Militara si Serviciu Credincios). Prizonierat si eliberare, camarazi carati in spate sub tir inamic, fuga pe cal prin foc incrucisat, iarna in cimpiile nesfirsite ale URSS, foametea, si pamintul natal revazut dupa ani de zile pe care a ingenuncheat sa-l sarute si sa faca o cruce, multumind cerului ca a mai apucat sa il vada. Toate astea aveau un farmec pe care nu-l pot cuprinde in cuvintele mele stingace...

Avea "musteata". Carunta. Si cocheta, prea cocheta in viziunea lu' mamaia, care nu pierdea nici o ocazie sa-l acuze ca-i spurca frumusete de cana atunci cind bea apa si ii intra "musteata" in cana... Nu mai zic ce-i facea atunci cind se radea intr-o oglinda mica si foarte veche! Femeile sint mult mai rele decit barbatii, imi spuneam de pe atunci. Acum stiu ca in unele privinte sint mult mai rele si in altele infinit mai bune...

Asculta Vocea Americii si ii astepta pe americani. In unele seri, dupa ce inchidea toate usile isi regla aparatul de radio, mare cit un dulapior, pe o frecventa bruiata bine de tot. Eu imi amintesc doar "Aici Vocea Americii" si fascinatia pe care o simteam la ideea ca intru in contact clandestin cu potentialii nostri eliberatori, intr-o complicitate muta cu tataia.

Era monarhist. Colectivizarea a fost drama vietii lui. I-a fost luat tot ce avea mai de pret, pamintul, oile, caruta si caii, recoltele lui bogate obtinute pe pamintul primit "de la regele Mihai" pentru participarea la razboiul pierdut de zdrobire a ciumei comuniste. A sarit cu furca la doi activisti de partid pe vremea colectivizarii si se pare ca i-a batut de era sa-i omoare. Biata mamaia iesise din casa si se agatase de el plingind "Emile, lasa-i ca-i omori si avem copii de crescut!" Apoi a fost nevoit sa fuga in padure pina cind neamurile au reusit sa faca o intelegere cu autoritatile din zona pentru a evita arestarea sa.

Facea urda. In cazan, in curte. Si imi dadea sa beau zer fierbinte cu polonicul direct din cazan spre disperarea bunicii care nu aproba aceasta mica salbaticie pe care eu o adoram. Ea imi dadea doar lapte cald si spumos din oala verde in care mulgea vaca. Tataia ii spunea vacii "juchitura" cind il enerva. Iar ciinele, Labus, alb complet si frumos foc, era "sarla sei di cini" in viziunea lui mamaia.

Ma lua la stina. Sa min oile la muls atunci cind ne venea "rindul". Ne prindea noaptea pe deal si nu mai terminam de minat la oi. Tare proasta mai sint oile. Se inghesuiat ca proastele si nu puteai sa comunici nimic cu ele. Cred ca doar gainile sint mai proaste decit oile. Dupa ce punea "cheag" in lapte, il caram in cazan pina acasa prin bezna.

Ma lua la taiat "papusoi" in "tarna". Taiam cu secera porumbul pe un deal indepartat. Eu eram foarte mic si tataie imi dadea o secera cred ca mai mult sa ma joc. Insa eram atit de hotarit sa "fac treaba" incit am taiat o gramada pina la urma, cu pretul unei oboseli crunte. Cind am ajuns acasa am adormit instant si nu m-a mai putut trezi nimeni pentru a minca nici cu palme si nici stropit cu apa. Nu vreau sa-mi imaginez ce a patit tataie de la mamaie pentru starea in care eram eu si pentru faptele mele de vitejie agricola.

Si sint multe altele. Le datorez bunicilor unele dintre cele mai frumoase amintiri din copilarie. De fapt singurele amintiri frumoase din copilarie. Bucurestiul era un oras groaznic de urit, locul unde salasuia unul dintre cei mai nenorociti si mai grotesti oameni pe care i-am cunoscut. Dar asta e alta poveste.

O sa ne mai vedem tataie!

Raspunsul la Scrisorica de amor

Stimate Domn,

Referitor la mailul pe care ni l-ati transmis in data de 25 mai, dorim sa va reamintim ca prin semnarea contractului de leasing ati acceptat conditiile de finantare oferite de catre societatea noastra. Dupa cum desigur ati remarcat din lecturarea contractului, toate costurile si comisioanele aferente finantarii sunt mentionate expres in contractul de leasing. Obtinerea unor numere preferentiale constituie un serviciu suplimentar solicitat de catre dumneavoastra iar contravaloarea acestui serviciu v-a fost facturata in conformitate cu tariful practicat de firma noastra pentru o astfel de prestare.
Societatea noastra nu intentioneaza in nici un fel sa isi insele clientii si tocmai din acest motiv, atat cursul la care se factureaza cat si cheltuielile de inmatriculare sunt mentionate in contract si ati avut posibilitatea sa luati cunostinta de valoarea lor.
In speranta ca cele de mai sus au fost de natura sa raspunda intrebarilor pe care ni le-ati adresat va asiguram de intreaga noastra consideratie.

Cu stima,Tiriac Leasing IFN SA


Eeeee, ce ziceti?! Frumos raspuns si lamuritor: Ce vrei ma? mUE? N-ai citit contractul, ce ne tot bati la cap.
Tin sa mentionez ca n-am citit contractul pentru ca are jde pagini scrise mic si in afara de asta e si foarte plicticos ca si lectura. Dar sint de vina. Ca n-am citit. Ca ei au tarife si le aplica dom'le, nu se joaca.
Sa fie de capul lor cu cine o mai semna cu ei.

Easy.

Astazi e duminica. E dimineata. Ma simt ca un fulg. E o zi insorita de aproape vara... Pasarelele ciripesc prin pomii inverziti, iar natura toata pare ca se pregateste pentru urgia caldurii care va veni in curind.
8,30: Pe Oltenitei gropile enorme sapate acum citeva saptamini nu sint deranjate de nimeni nici astazi cind circulatia e mai lejera. De ce au sapat atitea gropi daca nu fac nimic cu ele? De ce naiba nu sapa o groapa si dupa aia sa o umple si sa sape altele apoi pe care sa le umple rapid etc.? De ce trebuie sa sape 20 de gropi si apoi nu lucreaza la nici una?! Nici macar in timpul saptaminii, ziua? Nu mai zic ca ar trebui sa lucreze mai ales noaptea si in week-end cind orasul e mai uman dpdv al circulatiei!
Mergind cu mare grija pe sina alunecoasa de tramvai si "fericit" ca am nimerit o "Scoala" in fata si nu prea m-as risca sa o depasesc pe linga gropane de 2 metri pe ambele sensuri, mai ales ca se vine la greu si din fata, ajung intr-un final la marea constructie a lu' nea Videanu parfumatu' (marele pasaj pietonal de 30 metri inutil si care dureaza 2 ani de la Eroii Revolutiei) si ma uit cu sete dupa vreun picior de muncitor. Poate, poate, cine stie ce minune se poate intimpla si o lucra cineva! As, peisajul e de o goliciune dezolanta. Baracile suprapuse troneaza de dupa un maldar de pietris intr-o singuratate suverana. Nimeni nu le tulbura linistea ce pare eterna. Veacuri vor trece dar aceste baraci si maldarul de pietris vor ramine marturie generatiilor viitoare despre destoinicia edilului lui Basescu, marele primar parfumat si cu ceas de aur Videanu, regele bordurilor schimbate chiar daca nu e nevoie. Poate ca Dunarea va seca, poate ca muntii se vor girbovi sub povare secolelor, insa santierul de la Eroii Revolutiei va dainui, de asta sint sigur. Iar circulatia pe jos va trimufa odata si odata. Sa ne traiesti iubit conducator Videanu! Sa ne traiesti mare cirmaci ce ne conduci cu vitejie prin apele tulburi ale tranzitiei, plingaciosul sef al tarii, marele si cheliosul Basescu! Datorita priceperii voastre tara arata ca o floare in primavara, oamenii sint fericiti pe tot cuprinsul patriei noastre ca se lucreaza intens si cu harnicie la ruinarea oricarei urme de sosea practicabila, la ruinarea bunului simt elementar. Va doresc ca alaturi de geniala doamna Elena Udrea, care a avut curajul sa se ia de presedintele Norvegiei si sa-l puna la punct, chiar cind era sa fie unsa ministru de marele cirmaci chelios, iubaretul de frumos in stare blonda cu bombeuri pe unde trebuie, va doresc sa conduceti tara cit mai multi ani pentru ca sa ajungeti la 99,9% voturi, dupa indobitocirea completa a electoratului roman.

Scrisorica de amor catre Tiriac Leasing

Ma numesc Ahile si am incheiat un contract de leasing in valoare de aprox. 35.000 Euro cu societatea dvs., in numele S.C. X-ulescu SRL din Bucuresti. As dori sa ma lamuriti asupra unor chestiuni, daca este posibil doar.

1. Tocmai am primit o factura in val de 119,38 RON pentru numere preferintiale. Am remarcat cu surprindere ca Brigada de Politie Rutiera percepe doar 45 RON pentru aceasta optiune. Cum imi pot explica pretul mai mult decit dublu perceput de dvs? Cum se justifica el? Va rog sa pastrati in memorie valoarea contractului nostru.

2. Am inteles ca firma dvs. socoteste valoarea unui Euro la cursul BNR +2%! Dat fiind ca acesti 2% inseamna cam 700 Euro in plus pentru contractul meu, as dori sa ma lamuriti daca e posibil cum se explica acest curs discutabil.

3. Am remarcat la Art. 21 din Contract privind Calcului si Esalonarea Platilor ca am fost taxat cu 200 Euro drept Cheltuieli de import si inmatriculare. As dori sa stiu care sint aceste cheltuieli mai in detaliu, dat fiind ca alte societati prestigioase se multumesc cu sume de genul 90 Euro la acest capitol si nu reusesc sa inteleg de ce dvs. cheltuiti mai mult.

4. Cum credeti ca se simte un client care e atras de dobinda de 6,95% afisata de dvs, doar pentru a descoperi mai apoi ca exista costuri mai putin vizibile, a caror justificare e greu de inteles, care il fac sa plateasca mult mai mult decit in alta parte? Credeti ca se simte inselat de firma dvs.?

In speranta ca se va gasi cineva capabil sa-mi raspunda (pina acum oamenii cu care am interactionat din compania dvs. s-au simtit depasiti de aceste lucruri) ori macar caruia ii pasa de un client indeajuns cit sa incerce sa-l pastreze, dati-mi voie sa va multumesc in avans!

O sa comunic si raspunsul in cazul in care voi primi unul, fie el si telegrafic.

La cererea publicului revenim cu un post de soi, sper sa nu va adorm!

Citesc "Dosarul Hitler" o carte nou aparuta pe piata, care costa cam mult (49 RON) insa macar ca aspect poate merita. E vorba de un dosar intocmit special pentru Stalin care-l portretizeaza pe Hitler de-a lungul carierei acestuia de 12 ani ca si cancelar. Dosarul e intocmit pe baza interogatoriilor la care au fost supusi apropiatii lui Hitler capturati de Armata Rosie: bodiguarzi, secretare, colaboratori.
Curiozitatea mea era destul de mare. Din pacate nu prea e satisfacuta. Sint putine lucruri pe care nu le stiam iar portretizarea e puternic deformata in sens negativ. Ma asteptam la o relatare mai fidela insa se pare ca cei care au intocmit dosarul au incercat sa prezinte lui Stalin ceva cit mai aproape de ce credeau ei ca asteapta conducatorul comunist decit de realitate.
Hitler si "clica" lui sint niste capitalisti imperialisti care nu doresc pacea popoarelor de nici un fel. Ei au pornit un razboi de agresiune impotriva popoarelor din Europa, razboi care a provocat numai nenorociri. URSS sint o natie pasnica care nu se astepta la agresiunea fascista a imperialistilor germani. Armata germana e o grupa de sadici care a ucis discretionar cam tot ce a prins in bataia pusti, iar Hitler un derbedeu si un netrebnic care s-a inconjurat doar de haimanale si actiona in strinsa legatura cu capitalul imperialist dusmanos. Cam asta e pina acum ca abia am ajuns la jumatate.
O faza funny pe care nu o stiam: Hitler si Mussolini, aliatul sau, pleaca pe frontul din Rusia sa inspecteze trupele si sa le insufle curaj si incredere prin prezenta lor. Inspecteaza ei trupe germane si apoi le vine rindul celor italiene. Ajunge delegatia de cel mai inalt nivel la locul de inspectie al trupelor italiene si...acolo nu e nimeni. Italieni intirziasera!!!! E incredibil. Stateau astia pe cimp si asteptau trupele care nu mai veneau. Pina la urma Hitler zice ca sa mearga ei spre locul din care trebuiau sa vina italienii sa vada ce s-a intimplat. Pe drum trec pe linga trupele italiene care se zoreau spre punctul de intilnire. Generalul care le comanda nici macar nu ii recunoaste pe inaltii conducatori si trece pe linga ei fara salut, fara nimic... Noroc cu soldatii care incep sa ovationeze. Generalul italian se da repede jos din masina si o rupe la fuga spre masina unde erau astia, cu casca mai mai sa-i sara de pe cap de agitat ce era. Ajuns la masina se blocheaza ca nu stia cui sa dea raportul. Oricum era varza saracul. Pina la urma ii face Hitler semn sa se adreseze lui Mussolini si tot circul intra cumva in normalitate. Astia sint italienii, niste caraghiosi! Cica garzile SS ale lui Hitler rideau de se cacau pe ei de toata scena. Pina la urma au ris magareste ca italienii mai rau i-au incurcat in tot razboiul asta, facindu-l pe Hitler sa zica in Testamenul sau (care e nu stiu cit de adevarat e) ca una din cele mai mari greseli pe care le-a facut e ca s-a aliat cu italienii.
Sper ca nu v-am adormit complet insa iata un nou post. Sper sa revin curind cu lucruri mai interesante.