Raspunsul la Scrisorica de amor
Stimate Domn,
Referitor la mailul pe care ni l-ati transmis in data de 25 mai, dorim sa va reamintim ca prin semnarea contractului de leasing ati acceptat conditiile de finantare oferite de catre societatea noastra. Dupa cum desigur ati remarcat din lecturarea contractului, toate costurile si comisioanele aferente finantarii sunt mentionate expres in contractul de leasing. Obtinerea unor numere preferentiale constituie un serviciu suplimentar solicitat de catre dumneavoastra iar contravaloarea acestui serviciu v-a fost facturata in conformitate cu tariful practicat de firma noastra pentru o astfel de prestare.
Societatea noastra nu intentioneaza in nici un fel sa isi insele clientii si tocmai din acest motiv, atat cursul la care se factureaza cat si cheltuielile de inmatriculare sunt mentionate in contract si ati avut posibilitatea sa luati cunostinta de valoarea lor.
In speranta ca cele de mai sus au fost de natura sa raspunda intrebarilor pe care ni le-ati adresat va asiguram de intreaga noastra consideratie.
Cu stima,Tiriac Leasing IFN SA
Eeeee, ce ziceti?! Frumos raspuns si lamuritor: Ce vrei ma? mUE? N-ai citit contractul, ce ne tot bati la cap.
Tin sa mentionez ca n-am citit contractul pentru ca are jde pagini scrise mic si in afara de asta e si foarte plicticos ca si lectura. Dar sint de vina. Ca n-am citit. Ca ei au tarife si le aplica dom'le, nu se joaca.
Sa fie de capul lor cu cine o mai semna cu ei.
Tuesday, May 29, 2007
Sunday, May 27, 2007
Easy.
Astazi e duminica. E dimineata. Ma simt ca un fulg. E o zi insorita de aproape vara... Pasarelele ciripesc prin pomii inverziti, iar natura toata pare ca se pregateste pentru urgia caldurii care va veni in curind.
8,30: Pe Oltenitei gropile enorme sapate acum citeva saptamini nu sint deranjate de nimeni nici astazi cind circulatia e mai lejera. De ce au sapat atitea gropi daca nu fac nimic cu ele? De ce naiba nu sapa o groapa si dupa aia sa o umple si sa sape altele apoi pe care sa le umple rapid etc.? De ce trebuie sa sape 20 de gropi si apoi nu lucreaza la nici una?! Nici macar in timpul saptaminii, ziua? Nu mai zic ca ar trebui sa lucreze mai ales noaptea si in week-end cind orasul e mai uman dpdv al circulatiei!
Mergind cu mare grija pe sina alunecoasa de tramvai si "fericit" ca am nimerit o "Scoala" in fata si nu prea m-as risca sa o depasesc pe linga gropane de 2 metri pe ambele sensuri, mai ales ca se vine la greu si din fata, ajung intr-un final la marea constructie a lu' nea Videanu parfumatu' (marele pasaj pietonal de 30 metri inutil si care dureaza 2 ani de la Eroii Revolutiei) si ma uit cu sete dupa vreun picior de muncitor. Poate, poate, cine stie ce minune se poate intimpla si o lucra cineva! As, peisajul e de o goliciune dezolanta. Baracile suprapuse troneaza de dupa un maldar de pietris intr-o singuratate suverana. Nimeni nu le tulbura linistea ce pare eterna. Veacuri vor trece dar aceste baraci si maldarul de pietris vor ramine marturie generatiilor viitoare despre destoinicia edilului lui Basescu, marele primar parfumat si cu ceas de aur Videanu, regele bordurilor schimbate chiar daca nu e nevoie. Poate ca Dunarea va seca, poate ca muntii se vor girbovi sub povare secolelor, insa santierul de la Eroii Revolutiei va dainui, de asta sint sigur. Iar circulatia pe jos va trimufa odata si odata. Sa ne traiesti iubit conducator Videanu! Sa ne traiesti mare cirmaci ce ne conduci cu vitejie prin apele tulburi ale tranzitiei, plingaciosul sef al tarii, marele si cheliosul Basescu! Datorita priceperii voastre tara arata ca o floare in primavara, oamenii sint fericiti pe tot cuprinsul patriei noastre ca se lucreaza intens si cu harnicie la ruinarea oricarei urme de sosea practicabila, la ruinarea bunului simt elementar. Va doresc ca alaturi de geniala doamna Elena Udrea, care a avut curajul sa se ia de presedintele Norvegiei si sa-l puna la punct, chiar cind era sa fie unsa ministru de marele cirmaci chelios, iubaretul de frumos in stare blonda cu bombeuri pe unde trebuie, va doresc sa conduceti tara cit mai multi ani pentru ca sa ajungeti la 99,9% voturi, dupa indobitocirea completa a electoratului roman.
Astazi e duminica. E dimineata. Ma simt ca un fulg. E o zi insorita de aproape vara... Pasarelele ciripesc prin pomii inverziti, iar natura toata pare ca se pregateste pentru urgia caldurii care va veni in curind.
8,30: Pe Oltenitei gropile enorme sapate acum citeva saptamini nu sint deranjate de nimeni nici astazi cind circulatia e mai lejera. De ce au sapat atitea gropi daca nu fac nimic cu ele? De ce naiba nu sapa o groapa si dupa aia sa o umple si sa sape altele apoi pe care sa le umple rapid etc.? De ce trebuie sa sape 20 de gropi si apoi nu lucreaza la nici una?! Nici macar in timpul saptaminii, ziua? Nu mai zic ca ar trebui sa lucreze mai ales noaptea si in week-end cind orasul e mai uman dpdv al circulatiei!
Mergind cu mare grija pe sina alunecoasa de tramvai si "fericit" ca am nimerit o "Scoala" in fata si nu prea m-as risca sa o depasesc pe linga gropane de 2 metri pe ambele sensuri, mai ales ca se vine la greu si din fata, ajung intr-un final la marea constructie a lu' nea Videanu parfumatu' (marele pasaj pietonal de 30 metri inutil si care dureaza 2 ani de la Eroii Revolutiei) si ma uit cu sete dupa vreun picior de muncitor. Poate, poate, cine stie ce minune se poate intimpla si o lucra cineva! As, peisajul e de o goliciune dezolanta. Baracile suprapuse troneaza de dupa un maldar de pietris intr-o singuratate suverana. Nimeni nu le tulbura linistea ce pare eterna. Veacuri vor trece dar aceste baraci si maldarul de pietris vor ramine marturie generatiilor viitoare despre destoinicia edilului lui Basescu, marele primar parfumat si cu ceas de aur Videanu, regele bordurilor schimbate chiar daca nu e nevoie. Poate ca Dunarea va seca, poate ca muntii se vor girbovi sub povare secolelor, insa santierul de la Eroii Revolutiei va dainui, de asta sint sigur. Iar circulatia pe jos va trimufa odata si odata. Sa ne traiesti iubit conducator Videanu! Sa ne traiesti mare cirmaci ce ne conduci cu vitejie prin apele tulburi ale tranzitiei, plingaciosul sef al tarii, marele si cheliosul Basescu! Datorita priceperii voastre tara arata ca o floare in primavara, oamenii sint fericiti pe tot cuprinsul patriei noastre ca se lucreaza intens si cu harnicie la ruinarea oricarei urme de sosea practicabila, la ruinarea bunului simt elementar. Va doresc ca alaturi de geniala doamna Elena Udrea, care a avut curajul sa se ia de presedintele Norvegiei si sa-l puna la punct, chiar cind era sa fie unsa ministru de marele cirmaci chelios, iubaretul de frumos in stare blonda cu bombeuri pe unde trebuie, va doresc sa conduceti tara cit mai multi ani pentru ca sa ajungeti la 99,9% voturi, dupa indobitocirea completa a electoratului roman.
Friday, May 25, 2007
Scrisorica de amor catre Tiriac Leasing
Ma numesc Ahile si am incheiat un contract de leasing in valoare de aprox. 35.000 Euro cu societatea dvs., in numele S.C. X-ulescu SRL din Bucuresti. As dori sa ma lamuriti asupra unor chestiuni, daca este posibil doar.
1. Tocmai am primit o factura in val de 119,38 RON pentru numere preferintiale. Am remarcat cu surprindere ca Brigada de Politie Rutiera percepe doar 45 RON pentru aceasta optiune. Cum imi pot explica pretul mai mult decit dublu perceput de dvs? Cum se justifica el? Va rog sa pastrati in memorie valoarea contractului nostru.
2. Am inteles ca firma dvs. socoteste valoarea unui Euro la cursul BNR +2%! Dat fiind ca acesti 2% inseamna cam 700 Euro in plus pentru contractul meu, as dori sa ma lamuriti daca e posibil cum se explica acest curs discutabil.
3. Am remarcat la Art. 21 din Contract privind Calcului si Esalonarea Platilor ca am fost taxat cu 200 Euro drept Cheltuieli de import si inmatriculare. As dori sa stiu care sint aceste cheltuieli mai in detaliu, dat fiind ca alte societati prestigioase se multumesc cu sume de genul 90 Euro la acest capitol si nu reusesc sa inteleg de ce dvs. cheltuiti mai mult.
4. Cum credeti ca se simte un client care e atras de dobinda de 6,95% afisata de dvs, doar pentru a descoperi mai apoi ca exista costuri mai putin vizibile, a caror justificare e greu de inteles, care il fac sa plateasca mult mai mult decit in alta parte? Credeti ca se simte inselat de firma dvs.?
In speranta ca se va gasi cineva capabil sa-mi raspunda (pina acum oamenii cu care am interactionat din compania dvs. s-au simtit depasiti de aceste lucruri) ori macar caruia ii pasa de un client indeajuns cit sa incerce sa-l pastreze, dati-mi voie sa va multumesc in avans!
O sa comunic si raspunsul in cazul in care voi primi unul, fie el si telegrafic.
Ma numesc Ahile si am incheiat un contract de leasing in valoare de aprox. 35.000 Euro cu societatea dvs., in numele S.C. X-ulescu SRL din Bucuresti. As dori sa ma lamuriti asupra unor chestiuni, daca este posibil doar.
1. Tocmai am primit o factura in val de 119,38 RON pentru numere preferintiale. Am remarcat cu surprindere ca Brigada de Politie Rutiera percepe doar 45 RON pentru aceasta optiune. Cum imi pot explica pretul mai mult decit dublu perceput de dvs? Cum se justifica el? Va rog sa pastrati in memorie valoarea contractului nostru.
2. Am inteles ca firma dvs. socoteste valoarea unui Euro la cursul BNR +2%! Dat fiind ca acesti 2% inseamna cam 700 Euro in plus pentru contractul meu, as dori sa ma lamuriti daca e posibil cum se explica acest curs discutabil.
3. Am remarcat la Art. 21 din Contract privind Calcului si Esalonarea Platilor ca am fost taxat cu 200 Euro drept Cheltuieli de import si inmatriculare. As dori sa stiu care sint aceste cheltuieli mai in detaliu, dat fiind ca alte societati prestigioase se multumesc cu sume de genul 90 Euro la acest capitol si nu reusesc sa inteleg de ce dvs. cheltuiti mai mult.
4. Cum credeti ca se simte un client care e atras de dobinda de 6,95% afisata de dvs, doar pentru a descoperi mai apoi ca exista costuri mai putin vizibile, a caror justificare e greu de inteles, care il fac sa plateasca mult mai mult decit in alta parte? Credeti ca se simte inselat de firma dvs.?
In speranta ca se va gasi cineva capabil sa-mi raspunda (pina acum oamenii cu care am interactionat din compania dvs. s-au simtit depasiti de aceste lucruri) ori macar caruia ii pasa de un client indeajuns cit sa incerce sa-l pastreze, dati-mi voie sa va multumesc in avans!
O sa comunic si raspunsul in cazul in care voi primi unul, fie el si telegrafic.
Saturday, May 12, 2007
La cererea publicului revenim cu un post de soi, sper sa nu va adorm!
Citesc "Dosarul Hitler" o carte nou aparuta pe piata, care costa cam mult (49 RON) insa macar ca aspect poate merita. E vorba de un dosar intocmit special pentru Stalin care-l portretizeaza pe Hitler de-a lungul carierei acestuia de 12 ani ca si cancelar. Dosarul e intocmit pe baza interogatoriilor la care au fost supusi apropiatii lui Hitler capturati de Armata Rosie: bodiguarzi, secretare, colaboratori.
Curiozitatea mea era destul de mare. Din pacate nu prea e satisfacuta. Sint putine lucruri pe care nu le stiam iar portretizarea e puternic deformata in sens negativ. Ma asteptam la o relatare mai fidela insa se pare ca cei care au intocmit dosarul au incercat sa prezinte lui Stalin ceva cit mai aproape de ce credeau ei ca asteapta conducatorul comunist decit de realitate.
Hitler si "clica" lui sint niste capitalisti imperialisti care nu doresc pacea popoarelor de nici un fel. Ei au pornit un razboi de agresiune impotriva popoarelor din Europa, razboi care a provocat numai nenorociri. URSS sint o natie pasnica care nu se astepta la agresiunea fascista a imperialistilor germani. Armata germana e o grupa de sadici care a ucis discretionar cam tot ce a prins in bataia pusti, iar Hitler un derbedeu si un netrebnic care s-a inconjurat doar de haimanale si actiona in strinsa legatura cu capitalul imperialist dusmanos. Cam asta e pina acum ca abia am ajuns la jumatate.
O faza funny pe care nu o stiam: Hitler si Mussolini, aliatul sau, pleaca pe frontul din Rusia sa inspecteze trupele si sa le insufle curaj si incredere prin prezenta lor. Inspecteaza ei trupe germane si apoi le vine rindul celor italiene. Ajunge delegatia de cel mai inalt nivel la locul de inspectie al trupelor italiene si...acolo nu e nimeni. Italieni intirziasera!!!! E incredibil. Stateau astia pe cimp si asteptau trupele care nu mai veneau. Pina la urma Hitler zice ca sa mearga ei spre locul din care trebuiau sa vina italienii sa vada ce s-a intimplat. Pe drum trec pe linga trupele italiene care se zoreau spre punctul de intilnire. Generalul care le comanda nici macar nu ii recunoaste pe inaltii conducatori si trece pe linga ei fara salut, fara nimic... Noroc cu soldatii care incep sa ovationeze. Generalul italian se da repede jos din masina si o rupe la fuga spre masina unde erau astia, cu casca mai mai sa-i sara de pe cap de agitat ce era. Ajuns la masina se blocheaza ca nu stia cui sa dea raportul. Oricum era varza saracul. Pina la urma ii face Hitler semn sa se adreseze lui Mussolini si tot circul intra cumva in normalitate. Astia sint italienii, niste caraghiosi! Cica garzile SS ale lui Hitler rideau de se cacau pe ei de toata scena. Pina la urma au ris magareste ca italienii mai rau i-au incurcat in tot razboiul asta, facindu-l pe Hitler sa zica in Testamenul sau (care e nu stiu cit de adevarat e) ca una din cele mai mari greseli pe care le-a facut e ca s-a aliat cu italienii.
Sper ca nu v-am adormit complet insa iata un nou post. Sper sa revin curind cu lucruri mai interesante.
Citesc "Dosarul Hitler" o carte nou aparuta pe piata, care costa cam mult (49 RON) insa macar ca aspect poate merita. E vorba de un dosar intocmit special pentru Stalin care-l portretizeaza pe Hitler de-a lungul carierei acestuia de 12 ani ca si cancelar. Dosarul e intocmit pe baza interogatoriilor la care au fost supusi apropiatii lui Hitler capturati de Armata Rosie: bodiguarzi, secretare, colaboratori.
Curiozitatea mea era destul de mare. Din pacate nu prea e satisfacuta. Sint putine lucruri pe care nu le stiam iar portretizarea e puternic deformata in sens negativ. Ma asteptam la o relatare mai fidela insa se pare ca cei care au intocmit dosarul au incercat sa prezinte lui Stalin ceva cit mai aproape de ce credeau ei ca asteapta conducatorul comunist decit de realitate.
Hitler si "clica" lui sint niste capitalisti imperialisti care nu doresc pacea popoarelor de nici un fel. Ei au pornit un razboi de agresiune impotriva popoarelor din Europa, razboi care a provocat numai nenorociri. URSS sint o natie pasnica care nu se astepta la agresiunea fascista a imperialistilor germani. Armata germana e o grupa de sadici care a ucis discretionar cam tot ce a prins in bataia pusti, iar Hitler un derbedeu si un netrebnic care s-a inconjurat doar de haimanale si actiona in strinsa legatura cu capitalul imperialist dusmanos. Cam asta e pina acum ca abia am ajuns la jumatate.
O faza funny pe care nu o stiam: Hitler si Mussolini, aliatul sau, pleaca pe frontul din Rusia sa inspecteze trupele si sa le insufle curaj si incredere prin prezenta lor. Inspecteaza ei trupe germane si apoi le vine rindul celor italiene. Ajunge delegatia de cel mai inalt nivel la locul de inspectie al trupelor italiene si...acolo nu e nimeni. Italieni intirziasera!!!! E incredibil. Stateau astia pe cimp si asteptau trupele care nu mai veneau. Pina la urma Hitler zice ca sa mearga ei spre locul din care trebuiau sa vina italienii sa vada ce s-a intimplat. Pe drum trec pe linga trupele italiene care se zoreau spre punctul de intilnire. Generalul care le comanda nici macar nu ii recunoaste pe inaltii conducatori si trece pe linga ei fara salut, fara nimic... Noroc cu soldatii care incep sa ovationeze. Generalul italian se da repede jos din masina si o rupe la fuga spre masina unde erau astia, cu casca mai mai sa-i sara de pe cap de agitat ce era. Ajuns la masina se blocheaza ca nu stia cui sa dea raportul. Oricum era varza saracul. Pina la urma ii face Hitler semn sa se adreseze lui Mussolini si tot circul intra cumva in normalitate. Astia sint italienii, niste caraghiosi! Cica garzile SS ale lui Hitler rideau de se cacau pe ei de toata scena. Pina la urma au ris magareste ca italienii mai rau i-au incurcat in tot razboiul asta, facindu-l pe Hitler sa zica in Testamenul sau (care e nu stiu cit de adevarat e) ca una din cele mai mari greseli pe care le-a facut e ca s-a aliat cu italienii.
Sper ca nu v-am adormit complet insa iata un nou post. Sper sa revin curind cu lucruri mai interesante.
Wednesday, April 04, 2007
Saturday, March 10, 2007
Oameni-gunoi si oameni care sint oameni
1. Ma strofoc de mai bine de o saptamina sa cumpar diverse piese pt. noul computer al sora-mi. Le caut pe net si apoi simplu, cu un telefon, ar trebui sa intru in posesia lor. Bineinteles ca viata nu poate fi atit de simpla cu toata lumea:
mai intii nu raspunde nimeni la telefon
cind razbesti ti se cere sa faci comanda pe site ca asa e mai bine
pe site trebuie sa iti creezi cont
contul trebuie sa contina adresa ta, CNP-ul , seria si nr de buletin, user name si parola etc.
dupa ce treci prin tot rahatul asta si trimiti comanda astepti o zi si nu te suna nimeni
a doua zi suni tu dar nu mai raspunde nimeni toata ziua la nici un telefon
a treia zi afli ca s-au mutat intr-un nou sediu si de aia nu au raspuns la telefon insa pe site sint trecute noile numere....
nu sint
voi fi sunat in ziua urmatoare
nu sint
sun eu ca sa aflu ca miine se rezolva
miine sint sunat in sfirsit. Nu au decit 1 piesa din cele 4 comandate...
pai pe site scrie ca toate sint "in stoc"...
pai da am avut dar nu mai avem si nu actualizam site-ul decit o data pe saptamina
Sa va bag stanga pe git, zic eu cu intelepciune in gind.
Bine ma gata lasati-ma, nu mai vreau nimic.
Firma se cheama MediaDot.ro
Asa nu!
Sunam la alta firma tare. Tot asa, ca sa comand pe net, ca nu au decit 1 produs si ala abia miine etc. Zic: Bine, sunati-ma miine sa vin sa iau produsul. Ma suna, minune. Ca sa vin a doua zi, simbata, sa-l ridic ca ei lucreaza. Ma duc la firma de apartament. Sun la interfon. Sun la trei nr. de telefon diferite. Sun iar la interfon. Deja imi era frig ca batea vintul. Oha, teapa pentru fraieri. La gara!
Made in Romania.
Si se pling oamenii nostri ca nu au bani...
Il sun pe Cristi sa comand marfa pentru pravalie. A raspuns imediat. Discutia a durat maxim 20 secunde. A doua zi un camion plin cu marfa a sosit la sediul nostru. Fara nici un fel de alte discutii.
Asa da! Mai sint citiva oameni care sint oameni.
De trei zile nu aveam caldura. Deloc.
Nu exista nici un fel de informatie la avizier.
Din vecin in vecin aflu ca s-ar fi spart o teava la subsol.
Bun!
Joi, zi de plata la intretinere, ma duc si eu sa intreb care-i baiul la administratie. Administratora insa nu era acolo. Ca de obicei, avem program dar cine e prost sa-l respecte?
Vineri ma duc la usa ei sa o intreb ce se intimpla. Nu-i acasa.
Fac rost de 2 nr. de telefon ale administratorei.
Sun. Ma prezint si inainte sa apuc sa zic si altceva mi se inchide in nas. Era un barbat oricum.
Sun la celalalt nr. Raspunde. Ma prezint si intreb ce se intimpla ca mi-a murit ficusul de frig asta noapte in sufragerie si am si racit. "pai ce vreti sa fac io?" (misto, nu?) Chemati un instalator, zic! Ce asteptati de 4 zile deja? "Am sunat un instalator dar nu are timp saptamina asta, ailalta" Pai si de ce nu chemati altul? "Nu cunosc" Buuuun. Chem eu doamna, e bine? "Da, chemati"
In 10 minute vorbisem deja cu 3 instalatori luati de net, pagini aurii, ziare, cunostinte. Toti sint dispusi sa repare in aceeasi zi. Factura, garantie, pret comunicat.
Merg la nea Gigi sa iau cheia de la subsol.
nea Gigi: " pai e scump 2,5 milioane. Nu are bani administratora. am eu pe altul etc"
Il sunam pe altul. Ala pe care zicea administratora ca il sunase. Omu zice ca vine: costa 1,7 milioane plus materialele. In totak 2,3 milioane.
Deci vaca aia nu sunase pe nimeni, ca ea sta la scara cealalta.
Nimeni din bloc nu facea mai mult decit sa vorbeasca pe la colturi ca le e frig. Insa in rest absolut nimic. Asteptau...mioritic.
Sa-i sparg la bot de mioritici! Daca ne invadeaza Germania sint primul care dezertez! Din pacate, nu ne invadeaza. Asa ca raminem cu oamenii-gunoi de git.
O dulce patrie, o neam romanesc...Ce te-as f... eu in g....!
1. Ma strofoc de mai bine de o saptamina sa cumpar diverse piese pt. noul computer al sora-mi. Le caut pe net si apoi simplu, cu un telefon, ar trebui sa intru in posesia lor. Bineinteles ca viata nu poate fi atit de simpla cu toata lumea:
mai intii nu raspunde nimeni la telefon
cind razbesti ti se cere sa faci comanda pe site ca asa e mai bine
pe site trebuie sa iti creezi cont
contul trebuie sa contina adresa ta, CNP-ul , seria si nr de buletin, user name si parola etc.
dupa ce treci prin tot rahatul asta si trimiti comanda astepti o zi si nu te suna nimeni
a doua zi suni tu dar nu mai raspunde nimeni toata ziua la nici un telefon
a treia zi afli ca s-au mutat intr-un nou sediu si de aia nu au raspuns la telefon insa pe site sint trecute noile numere....
nu sint
voi fi sunat in ziua urmatoare
nu sint
sun eu ca sa aflu ca miine se rezolva
miine sint sunat in sfirsit. Nu au decit 1 piesa din cele 4 comandate...
pai pe site scrie ca toate sint "in stoc"...
pai da am avut dar nu mai avem si nu actualizam site-ul decit o data pe saptamina
Sa va bag stanga pe git, zic eu cu intelepciune in gind.
Bine ma gata lasati-ma, nu mai vreau nimic.
Firma se cheama MediaDot.ro
Asa nu!
Sunam la alta firma tare. Tot asa, ca sa comand pe net, ca nu au decit 1 produs si ala abia miine etc. Zic: Bine, sunati-ma miine sa vin sa iau produsul. Ma suna, minune. Ca sa vin a doua zi, simbata, sa-l ridic ca ei lucreaza. Ma duc la firma de apartament. Sun la interfon. Sun la trei nr. de telefon diferite. Sun iar la interfon. Deja imi era frig ca batea vintul. Oha, teapa pentru fraieri. La gara!
Made in Romania.
Si se pling oamenii nostri ca nu au bani...
Il sun pe Cristi sa comand marfa pentru pravalie. A raspuns imediat. Discutia a durat maxim 20 secunde. A doua zi un camion plin cu marfa a sosit la sediul nostru. Fara nici un fel de alte discutii.
Asa da! Mai sint citiva oameni care sint oameni.
De trei zile nu aveam caldura. Deloc.
Nu exista nici un fel de informatie la avizier.
Din vecin in vecin aflu ca s-ar fi spart o teava la subsol.
Bun!
Joi, zi de plata la intretinere, ma duc si eu sa intreb care-i baiul la administratie. Administratora insa nu era acolo. Ca de obicei, avem program dar cine e prost sa-l respecte?
Vineri ma duc la usa ei sa o intreb ce se intimpla. Nu-i acasa.
Fac rost de 2 nr. de telefon ale administratorei.
Sun. Ma prezint si inainte sa apuc sa zic si altceva mi se inchide in nas. Era un barbat oricum.
Sun la celalalt nr. Raspunde. Ma prezint si intreb ce se intimpla ca mi-a murit ficusul de frig asta noapte in sufragerie si am si racit. "pai ce vreti sa fac io?" (misto, nu?) Chemati un instalator, zic! Ce asteptati de 4 zile deja? "Am sunat un instalator dar nu are timp saptamina asta, ailalta" Pai si de ce nu chemati altul? "Nu cunosc" Buuuun. Chem eu doamna, e bine? "Da, chemati"
In 10 minute vorbisem deja cu 3 instalatori luati de net, pagini aurii, ziare, cunostinte. Toti sint dispusi sa repare in aceeasi zi. Factura, garantie, pret comunicat.
Merg la nea Gigi sa iau cheia de la subsol.
nea Gigi: " pai e scump 2,5 milioane. Nu are bani administratora. am eu pe altul etc"
Il sunam pe altul. Ala pe care zicea administratora ca il sunase. Omu zice ca vine: costa 1,7 milioane plus materialele. In totak 2,3 milioane.
Deci vaca aia nu sunase pe nimeni, ca ea sta la scara cealalta.
Nimeni din bloc nu facea mai mult decit sa vorbeasca pe la colturi ca le e frig. Insa in rest absolut nimic. Asteptau...mioritic.
Sa-i sparg la bot de mioritici! Daca ne invadeaza Germania sint primul care dezertez! Din pacate, nu ne invadeaza. Asa ca raminem cu oamenii-gunoi de git.
O dulce patrie, o neam romanesc...Ce te-as f... eu in g....!
Sunday, February 04, 2007
7 lucruri pe care nu le stie lumea despre domnia mea
Nu mi-a dat nimeni leapsa, dar ma bag si eu in seama
1. Intotdeauna i-am urit pe baietii de la tara care chinuiau broastele. N-am putut intelege ce e atit de placut in a chinui in halul asta niste fiinte atit de simpatice si inofensive. (Cronicare, nu ma refer la dumneata, ci la baietii de pe Jijia) E o cruzime fara sens.
Apoi, in privinta animalelor aveam o problema mai larga. Nici un animal nu trebuia sa fie chinuit in reprezentatia numita viata noastra. Mai ales ratele lu' bunica. Nimeni nu se atinge de rate pe parcursul vacantei de vara! Asta era clar. Cred ca ratele ma iubeau, nu alta! Dupa parerea mea, porcii nu trebuiau sa fie in nici un caz si sub nici o forma castrati. Castrarea porcului m-a socat pe viata. Nu intelgeam ce naiba fac aia acolo, in cotetul porcului. Am fugit pe cimpuri, linga apa linistita a Jijiei, ca sa incerc sa uit crima din cotet. Gainile se bucurau si ele de o oarecare protectie, desi mai mica, ca sint proaste rau. Totusi scenele cu gaina fara git care se zbate, plina de singe, prin toata curtea e grotesca. Faceam galagie si la gaini insa uneori mai lasam de la mine... De taiat, n-am taiat niciodata, desi se ruga mamaie cite o jumate de ora de mine cind eram mic. Ca ea n-avea voie ca e femeie...
Totusi, as ucide un ciine care ataca si musca un om fara sa fie provocat fara nici o ezitare.
2. Petreceam ore in sir in nucul urias din via bunicilor. Ma urcam sus de tot si priveam cimpul si dealurile. Singur. Nu faceam nimic altceva. Ore in sir. Si acum ii mai simt scoarta neteda in palme... . L-au taiat... Acum via arata atit de trist, de dezolant. Ceva lipseste. Dureros de mult.
Mai e un salcim pe undeva insa nu mi-a placut niciodata. Nu te poti sui in salcim. Si pare un copac fara suflet salcimul asta.
3. Niciodata nu mi-a placut Bucurestiul. Si acum imi e greu sa ma indentific cu orasul asta. Nu doar ca e urit pe linga Brasov sau alte orase, insa ori de cite ori reveneam din vacantele de la bunici mi se facea rau in taxi de la mirosul de benzina. Apoi lumea e atit de plecata cu sorcova pe aici din cauza stresului... E o atmosfera imbicsita. Gri. Comparati asta cu verdele infinit al vacantelor.
4. Dupa ploile care cadeau cu ropot pe tabla veche a casei de la tara ieseam pe ulita ca sa ma plimb prin baltoace in picioarele goale. Imi placea senzatia noroiului proaspat alunecind printre degetele de la picioare. Saream in baltile alea de multe ori. Nu ma certa nimeni ca ma murdaresc. Va puteti inchipui fericire mai mare pentru un copil?
5. Iubesc piinea neagra. Cam la 10 zile venam caruta cu piine de la Albesti, la Cooperativa din sat. Se dadea cu ratia. Era calda si mirosea a...piine neagra. Nu imi mai trebuia altceva.
6. Cind trecea popa prin sat fugeam la poarta sa zic "Saru'mina parinte!" ca asa ma invatase mamaie. El statea in caruta, imobil, invesmintat in straie bisericesti si zimbea binevoitor. Insa nu mi-a placut niciodata fata lui. Nu stiu de ce.
La inmormintari alaiul se oprea din loc in loc. Unul din locuri era in fata casei bunicilor pentru ca era chiar la intersectia unor drumuri din care unul ducea catre cimitir. Ma desprimau intotdeauna scenele alea cu lumea care jelea folisind aproape mereu expresia: "unde te duci tu...(cutare) si cui ma lasi?". Mi se parea lipsit de imaginatie. Apoi n-am inteles niciodata ce rost au bocitoarele de meserie care plingeau teatral si neconvingator pe linga caruta mortului. Le-as fi alungat daca era dupa mine. Cel mai naspa arata mortul ala galben cu accente vinetii. Traumatizant pentu un copil. Desi bunicul mi s-a parut frumos cind a murit. Un mort frumos...
7. O data tataie si-a pierdut rabdarea cu mine si m-a alergat ca sa ma altoiasca. Am fugit prin porumbul inalt din gradina. Nu m-a prins.
Nu mi-a dat nimeni leapsa, dar ma bag si eu in seama
1. Intotdeauna i-am urit pe baietii de la tara care chinuiau broastele. N-am putut intelege ce e atit de placut in a chinui in halul asta niste fiinte atit de simpatice si inofensive. (Cronicare, nu ma refer la dumneata, ci la baietii de pe Jijia) E o cruzime fara sens.
Apoi, in privinta animalelor aveam o problema mai larga. Nici un animal nu trebuia sa fie chinuit in reprezentatia numita viata noastra. Mai ales ratele lu' bunica. Nimeni nu se atinge de rate pe parcursul vacantei de vara! Asta era clar. Cred ca ratele ma iubeau, nu alta! Dupa parerea mea, porcii nu trebuiau sa fie in nici un caz si sub nici o forma castrati. Castrarea porcului m-a socat pe viata. Nu intelgeam ce naiba fac aia acolo, in cotetul porcului. Am fugit pe cimpuri, linga apa linistita a Jijiei, ca sa incerc sa uit crima din cotet. Gainile se bucurau si ele de o oarecare protectie, desi mai mica, ca sint proaste rau. Totusi scenele cu gaina fara git care se zbate, plina de singe, prin toata curtea e grotesca. Faceam galagie si la gaini insa uneori mai lasam de la mine... De taiat, n-am taiat niciodata, desi se ruga mamaie cite o jumate de ora de mine cind eram mic. Ca ea n-avea voie ca e femeie...
Totusi, as ucide un ciine care ataca si musca un om fara sa fie provocat fara nici o ezitare.
2. Petreceam ore in sir in nucul urias din via bunicilor. Ma urcam sus de tot si priveam cimpul si dealurile. Singur. Nu faceam nimic altceva. Ore in sir. Si acum ii mai simt scoarta neteda in palme... . L-au taiat... Acum via arata atit de trist, de dezolant. Ceva lipseste. Dureros de mult.
Mai e un salcim pe undeva insa nu mi-a placut niciodata. Nu te poti sui in salcim. Si pare un copac fara suflet salcimul asta.
3. Niciodata nu mi-a placut Bucurestiul. Si acum imi e greu sa ma indentific cu orasul asta. Nu doar ca e urit pe linga Brasov sau alte orase, insa ori de cite ori reveneam din vacantele de la bunici mi se facea rau in taxi de la mirosul de benzina. Apoi lumea e atit de plecata cu sorcova pe aici din cauza stresului... E o atmosfera imbicsita. Gri. Comparati asta cu verdele infinit al vacantelor.
4. Dupa ploile care cadeau cu ropot pe tabla veche a casei de la tara ieseam pe ulita ca sa ma plimb prin baltoace in picioarele goale. Imi placea senzatia noroiului proaspat alunecind printre degetele de la picioare. Saream in baltile alea de multe ori. Nu ma certa nimeni ca ma murdaresc. Va puteti inchipui fericire mai mare pentru un copil?
5. Iubesc piinea neagra. Cam la 10 zile venam caruta cu piine de la Albesti, la Cooperativa din sat. Se dadea cu ratia. Era calda si mirosea a...piine neagra. Nu imi mai trebuia altceva.
6. Cind trecea popa prin sat fugeam la poarta sa zic "Saru'mina parinte!" ca asa ma invatase mamaie. El statea in caruta, imobil, invesmintat in straie bisericesti si zimbea binevoitor. Insa nu mi-a placut niciodata fata lui. Nu stiu de ce.
La inmormintari alaiul se oprea din loc in loc. Unul din locuri era in fata casei bunicilor pentru ca era chiar la intersectia unor drumuri din care unul ducea catre cimitir. Ma desprimau intotdeauna scenele alea cu lumea care jelea folisind aproape mereu expresia: "unde te duci tu...(cutare) si cui ma lasi?". Mi se parea lipsit de imaginatie. Apoi n-am inteles niciodata ce rost au bocitoarele de meserie care plingeau teatral si neconvingator pe linga caruta mortului. Le-as fi alungat daca era dupa mine. Cel mai naspa arata mortul ala galben cu accente vinetii. Traumatizant pentu un copil. Desi bunicul mi s-a parut frumos cind a murit. Un mort frumos...
7. O data tataie si-a pierdut rabdarea cu mine si m-a alergat ca sa ma altoiasca. Am fugit prin porumbul inalt din gradina. Nu m-a prins.
Sunday, January 14, 2007
Istoria lui nea Gheorghe si eroismul virtual
Cum vede nea Gheorghe de la magazinul din coltul blocului istoria nationala si viata inaintasilor:
"Trebuie sa maninci friptura! Trebuie sa maninci friptura ca lumea si sa bei vin! - Nu e buna prea multa carne, zic, ca e cancerigena...(nu mai apuc sa-i spun ca pe vremea razboiului, in Danemarca, nu a existat carne de vinzare timp de 6 ani si dupa aia a scazut rata de cancer cu vreo 50%) ca nea Gheorghe izbucneste, revoltat de o asemenea ipietate: Cum sa nu maninci friptura?!!! Pai ce sa maninci? Pai stramosii nostrii isi umpleau burta cu friptura ca lumea, beau o damingeana de vin si lua sabia in mina; ai vazut ce sabii aveau?, ma mai chestioneaza nea Gheorghe aratind cam cit era sabia de lunga; de la pamint si pina pe la gitul dumnealui. Luau sabia aia grea si se bateau cu turcii! Asta e finalul apoteotic. Pe scurt: stramosii nostrii mincau ca lumea numai friptura, beau vin cu damingeana, aveau niste sabii mari de tot cu care se bateau incontinuu cu turcii. Asta e istoria lui nea Gheorghe!
Am ajuns masina de ucis la Oblivion! Daca la inceput fugeam ca un pui de gaina in toate partile cind veneau carcalacii aia rai care tregeau si cu foc ai naibii, acum am ajuns un monstru de putere si armament. Am sarit deja de Strenght 100 (desi 100 e maximul in teorie), am ucis-o pe Umbra lundu-i armura si sabia cu Trap Soul!
Cind traia saraca imi zicea: My blade, it hungers for souls! - Ma cam lua cu fiori! Ma, ce vrea asta sa zica cu chestiunea asta? ma intrebam eu. Ei bine, acum am inteles. Cind dai cu ea poti sa le iei sufletele fiintelor pe care le kilaresti. Sufletele intra in nistre pietre speciale, pe care trebuie sa le ai la tine, unde le poti tine si folosi pentru incarcarea cu energie a armelor magice, vrajite. Inginerie mare! Efectele grafice si sonore ale prinderii sufletelor sint infioaratorare. Ti se face frig nu alta. Jocul are o parte neagra destul de consistenta.
Pe scurt, mi-am luat si Apoteoshis Staff cu damage 99 (am cheltuit o mica avere pe el) cu care am si ucis-o pe Umbra ca altfel ca batea de imi ieseau figurile din cap. Am super armura. Sint superputernic. Sint faimos deja (Multa lume ma recunoaste ca pe un erou si zice ca e onorata de prezenta mea... deh, cine a eliberat orasul Kvatch, ridicind asediul si omorind toate fiintele intunericului de pe acolo, temutele Daedra? Io, ma!) A inceput sa-mi placa si mie sa fiu dulau in tinutul Tamriel! Alta viata acum!
Subscribe to:
Posts (Atom)